Raporturi sintactice

Raporturi sintactice

Start

profesor Trincă Ileana

Raporturile sintactice sunt relațiile care se instituie între părțile componente ale unui mesaj

Raporturi în propoziție

Raporturi în frază

Raporturile sintactice în propoziție

interdependențăcoordonaresubordonare

2

1

• Propozițiile aflate în raport de coordonare adversativă și conclusivă se despart prin virgulă:

Era cuminte 1/, dar nu-i plăcea să învețe 2/.

COORDONARE

3

Here

SUBORDONARE

• Raportul de subordonare (de dependență)

Raportul de subordonare se realizează între un atribut, complement sau element predicativ suplimentar și un element regent. Raportul de subordonare se realizează prin: • flexiunea cuvântului (forma cuvântului): Cartea elevului este pe bancă. I-am dat elevului o carte. • Acord (la atribut adjectival și apozițional): Elevul harnic obține note mari. • Joncțiune cu:

• prepoziții și locuțiuni prepoziționale: Am cumpărat un volum de nuvele.
• articole posesive (genitivale): Șahul este un sport al minții.
• articole demonstrative (adjectivale): L-am văzut pe elevul cel premiat.
• juxtapunere în cazul atributului apozițional: Elevul, Popescu, este premiat.
• topică: Elevul ascultă profesorul.
• Profesorul ascultă elevul.

INTERDEPENDENȚĂ

Raportul de interdependență dintre subiect și predicat este unul specific (neîntâlnit în cazul celorlalte părți de propoziție). Astfel, în propoziția „Porni luceafărul”, cu ajutorul predicatului porni spunem ceva despre luceafărul, iar cu ajutorul subiectului luceafărul arătăm la cine se referă acțiunea porni. Aceste două părți de propoziție nu sunt în raport de coordonare între ele, nu sunt nici în raport de subordonare una față de alta, ci sunt în raport de interdependență (sunt interdependente).

Punctuația

• Propozițiile aflate în raport de coordonare prin juxtapunere se leagă prin virgulă sau prin punct și virgulă
• Acum n-aș fi aici 1/; aș fi la el 2/.

Go!

Raporturile sintactice în frază

Coordonaresubordonare

1. Raportul de coordonare

2. Raportul de subordonare (de dependență)

În frază putem avea raport de coordonare între: • două sau mai multe propoziții principale: „Timpul mort și-ntinde trupul1/ Și devine veșnicie.”2/ • două sau mai multe propoziții secundare (subordonate) de același fel: Elevii din clasa a II-a au învățat1/ să citească2/ și să scrie/3 • două propoziții subordonate diferite: Pleacă 1/ unde vrea2/ și când vrea.3/ • o parte de propoziție și o propoziție subordonată acesteia: Ploaia rece1/ și care era măruntă 2/ ne-a udat complet.1/

Raportul de coordonare în frază se realizează prin:

• • Joncțiune cu conjuncții și cu locuțiuni conjuncționale coordonatoare, care pot fi:
  • copulative (coordonare copulativă): și, nici, precum și, nu numai că,...dar si etc. Bărbații s-au apropiat de animal1/ și femeile și-au continuat drumul.2/
• adversative (coordonare adversativă): dar, însă, iar, or, ci, numai că etc.

L-am invitat și pe Ion,1/ dar el m-a refuzat.2/

• disjunctive (coordonare disjunctivă): sau, ori,fie, ori...ori, sau...sau etc.
• Vii cu noi1/ sau rămâi acasă?2/
• conclusive (coordonare conclusivă): deci,așadar, astfel, prin umare, în concluzie, așa că. Norii s-au risipit,/1 așadar va fi vreme bună.2/

• Juxtapunere (alăturare, parataxă) prin virgulă sau punct și virgulă:
• Se agită,1/vorbește,2/ deranjează colegii,3/nu stă o clipă liniștit.4/

• Juxtapunere (parataxă) prin virgulă:
• Ai carte,1/ ai parte.2/
• P.subord. Pprincip.

• Topică:
• Să fii tânăr1/ înseamnă2/ să ai idealuri.3/
• SB P princip PR
• Să ai idealuri1/ înseamnă2/ să fii tânăr.3/
• SB P princip PR

Punctuație

Conjuncția coordonatoare copulativă nici apare doar în propoziții negative și cere virgulă înaintea ei.

TRY AGAIN...

Conjuncția coordonatoare adversativă însă poate apărea și în interiorul unei propoziții, nu doar la începutul acesteia, iar în această situație nu se separă prin virgulă.

TRY AGAIN...

Conjuncțiile coordonatoare adversative cer înaintea lor virgulă.

Conjuncțiile coordonatoare disjunctive, în mod normal, nu se separă prin virgulă, doar în momentul în care sunt repetate se folosește virgula înaintea celui de al doilea termen..

Conjuncția coordonatoare conclusivă deci nu se separă prin virgulă când se așează în interiorul propoziției.

TRY AGAIN...

Așadar se desparte prin virgulă când este în interiorul propoziției.

TRY AGAIN...

Există o conjuncție disjunctivă învechită și populară, au, folosită mai ales în enunțuri interogative împreună cu adverbul ba Vii au ba?

Grupările ci și, dar și nu sunt conjuncții, ci îmbinări libere alcătuite din grupările ci și dar și semiadverbul și.

TRY AGAIN...

Go!

Învățați să scrieți corect! ...arată felul în care știți să gândiți...

Mulțumesc că ați parcurs materialul!

Raportul de subordonare în frază se realizează între o regentă și o propoziție subordonată. Raportul de subordonare în frază se realizează prin:

• Joncțiune cu:
• conjuncții subordonatoare: că, să, ca să, căci, deoarece, fiindcă, deși, încât, întrucât,de, dacă, etc. Elevul știe1/ să citească.2/

P princip. P.subord. Merg la teatru1/ deoarece îmi place spectacolul.2/ P princip. P.subord.

• Locuțiuni conjuncționale subordonatoare: pentru că, cu toate că, măcar că, fără să, până să măcar să, chiar dacă, chiar să, chiar de, din cauză că, din pricină că, după ce, până ce, îndată ce, din moment ce, ori de câte ori, câtă vreme, ca și când, ca și cum, după cum, etc.

Cu toate că n-a venit,1/ nu m-am supărat.2/ P princip. P.subord.

• Pronume (adjective pronominale) relative: care, cui, cine, ce, cât, cel ce, cel care,

cele ce, cei ce, ceea ce etc. Nu se știe1/ cine a spart geamul.2/ P princip. P.subord. Cel ce nu învață1/ nu știe.2/ P princip. P.subord.

• Unele pronume (adjective pronominale) nehotărâte: oricât, oricine, oricare, orișicare

Oricât mi-ai spune1/ nu te cred.2/ P princip. P.subord.

• Adverbe relative: unde, când, cum, cât, încotro, precum etc.
• Am procedat1/ precum mi-ai spus tu.2/
• P princip. P.subord.
• Adverbe nehotărâte compuse: oricând, oriîncotro, oriunde, oricum, orideunde etc.
• Oriîncotro te uiți,1/ vezi locuri minunate.2/
• P princip. P.subord.

• Raportul de coordonare se realizează prin:

Raportul de coordonare are loc între: • componentele subiectului multiplu: „Vin țânțarii lăutarii, gândăceii, cărăbușii.” (M.Eminescu) • componentele numelui predicativ multiplu: „Tristă și albă-i întinsa câmpie.” (Al. Macedonski) • atribute de același fel: „Aveau tălpile negre, tăiate și pline de răni.” (Eugen Barbu) • complemente de același fel: „Mămica țipa subțire, cerea să vândă livada și pădurea.”(M. Sadoveanu)

• Joncțiune cu conjuncții și locuțiuni conjuncționale coordonatoare, care pot fi: a) copulative: și, nici, precum și, nu numai..., ci și ; cât și etc.
• Nu l-am văzut nici pe tata, nici pe mama.
• Ne-am plimbat pe străzi și pe alei.
• b) adversative: dar, însă, iar, ci, or, în schimb, numai că, doar că etc.
• E isteț, dar leneș.
• E o floare frumoasă, însă rară.
• c) disjunctive: sau, ori, fie, ba etc. Mergi la film sau la teatru?
• d) conclusive: deci, așadar, prin urmare, în concluzie etc.
• Drumul este îngust, deci anevoios.

• Juxtapunere (parataxă, alăturare) prin virgulă:
• Dan, Elena și Marin sunt colegi de clasă.
• La Zoo am văzut lei, elefanți, urși și păsări sălbatice.

[!] Observații: Sunt situații când raportul de coordonare se poate realiză și între două părți de propoziție diferite: Atunci și acolo lucrurile s-au petrecut la fel ca acum și aici.