Verbul clasa a V-a

Prof. Trincă Ileana

VerbulClsa a V-a

Ne vom avânta în pădurea fermecată a morfologiei, încercând să descoperim cum se folosește corect VERBUL

Nicio poveste nu poate fi spusă fără să știi să folosești corect VERBUL. Este cea mai importantă parte de vorbire

Timpul

Modul

Conjugarea

Verbe nepredicative

Verbe predicative

Felul

Definiție

Opis

Vrăjitorul cel Tânăr

Toate cuvintele unei limbi, în funcție de diferite caracteristici, pot fi organizate în clase lexico-gramaticale numite părți de vorbire.

Primul dintre personajele magice ale poveștii noastre ne aduce „Povestea verbului”

Zâna cea bună aduce unele lămuriri

Verbul este partea flexibilă de vorbire care arată o acțiune, o stare sau o existență

1. Definiție

02

Verbele copulative

01

Verbele auxiliare

Zâna cea bună aduce alte lămuriri

2. Felul verbelor

În funcție de capacitatea de a forma sau nu predicate, verbele sunt:- predicative (formează singure predicate);-nepredicative ( auxiliare sau copulative)

3. Conjugarea verbelor

Info

În funcție de forma de dicționar, numită infinitiv, verbele se împart în cinci conjugări - mai exact în funcție de sufixul verbal

Din „Cartea magică a vrăjitoarelor”aflăm conjugarea verbelor

Verbele de conjugarea a IV-a se scriu cu un singur i, cu excepția verbelor: a pustii, a înmii, a se sfii, a cipcii, a zapcii

ExcepțiiMâna vrăjitoarei complică morfologia verbului

a crea, a veghea, a supraveghea sunt de conjugarea I

4. Modul verbelor

Indicativul este modul care arată o acțiune sigură și reală

Modul =este forma pe care o ia verbul pentru a arăta felul în care vorbitorul consideră acțiunea, este o categorie gramaticală.

Motanul fermecat, numit Faustus, ne arată timpurile verbale

5. Timpuri verbale

Propoziţia construită cu un verb la modul imperativ se numeşte propoziţie imperativă.

Imperativul are numai persoana a doua, singular și plural și două forme: afirmativă și negativă

Modul imperativ arată acţiuni posibile și exprimă sfaturi, porunci, îndemnuri, urări sau rugăminţi

Modul imperativ

Chiar și vrăjitoarea cea rea este impresionată de copilașii care învață verbul

Indicativul are cele mai multe timpuri verbale:prezentimperfectperfect simpluperfect compusmai-mult-ca-perfectviitor simpluviitor anteriorviitor în trecut

-forma afirmativă, construită cu sufixe și desinențe - cântă! cântați!-forma negativă, alcătuit la persoana a doua singular din cuvântul nu + infinitivul verbului de conjugat (nu cânta!), iar la persoana a doua plural din cuvântul nu+ imperativul afirmativ (nu cântați!)

Prezentul poate avea și alte valori temporale. El poate exprima: - trecutul Mihai Viteazul este banul Craiovei. - viitorul Vara asta merg la Sinaia. - un adevăr general Mâine răsare același soare. - o acțiune repetată în mod obișnuit Tramvaiul 14 trece pe la Piața Romană. Unele verbe au două forme fie diferențiate ca sens, fie în variație liberă: Mara manifestă interes pentru lectură. Ionel manifestează pentru ocrotirea copiilor. Așază-așează; biruie-biruiește; cheltuie-cheltuiește; înșală-înșeală.

Într-o narațiune, mai-mult-ca-perfectul indică acțiuni din plan secundar. Formele fără-ră sunt incorecte!

Conjugarea I - a: a mânca, a dansa, a pleca, a alerga etcConjugarea a II-a - ea: a bea, a plăcea, a vreaConjugarea a IIIa - e: a trece, a merge, a plânge, a cere;Conjugarea a IV-a -i: a iubi, a dori, a citi, a veniConjugarea a V-a - î: a coborî, a târî, a urî

Flexibil este sinonim cu schimbător

Verbul își schimbă forma în funcție de mod, timp, persoană și număr - adică în funcție de categoriile gramaticale specifice

Se formează cu auxiliarul a vrea și infinitivul verbului de conjugat. Sunt mai multe feluri de a construi viitorul: - o invariabil + o formă cu să a verbului de conjugat: o să cânt, o să dansez; - verbul a avea la indicativ prezent + o formă cu să a verbului de conjugat: am să cânt , am să dansez etc

Viitorul anterior este alcătuit din verbul auxiliar a vrea + verbul auxiliar a fi + participiul verbului de conjugat. Astăzi, viitorul anterior este aproape dispărut din limbă, apărând rar, iar atunci obligatoriu în relaţie cu un viitor standard.

Este alcătuit din imperfesctul verbului a avea + o formă cu să a verbului de conjugat

La modul indicativ, imperfectul verbului a voi este voiam, voiai, voia etc; nu există varianta vroiam, vroiai etc.

Verbul auxiliar este cel care ajută la formarea diverselor timpuri și moduri; a avea, în cazul perfectului compus, ajută la formarea acestuia. Participiul este o formă verbală nepersonală sau nonfinită care arată o acțiune suferită de o ființă sau de un lucru. Această formă ajută la alcătuirea unor moduri și timpuri și are în această situație valoare verbală.Perfectul compus este alcătuit din forme specifice ale verbului auxiliar a avea și participiul verbului de conjugat.

Gramatica este formată din morfologie și sintaxă.

Morfologia studiază forma cuvintelor.Sintaxa studiază îmbinarea cuvintelor în propoziții și a propozițiilor în fraze.

În vorbire, se recunoaşte după intonaţia specifică, iar în scris poate fi marcată prin semnul exclamării. [!]Verbul a fi are la imperativ forme diferite de ale indicativului. Fii acasă la timp! Fiţi acasă la timp!! Nu fi pe drumuri noaptea! Nu fiţi pe drumuri noaptea!

La persoana întâi singular, verbele terminate la infinitiv în -i, adaugă un al doilea -i la perfectul simplu: dormii, mă sfiii, citii etcAre aproximativ același sens cu perfectul compus, fiind timpurile povestirii ficționale la persoana a treia. În limba literară a dispărut, este folosit ca regionalism în Oltenia, Banat, Crișana, o parte din Maramureș sau doar cu intenție ironică: Vorbi și el!