Presentation of the „basmul cult, „Povestea lui Harap-Alb”

12.10.2023

Proiect realizat de Dragomir Rahela din 10 B

Basmul cult

de ION CREANGĂ

Start

„Povestea lui Harap-Alb”

5- Titlul

1- Contextualizare

2- Curent

6- Subiectul

3-Trăsături

4- Tema

8- Incipitul

7- Momentele subiectului

10-Bibliografie

9- Finalul

index

CONTEXTUALIZARE

Basmul cult aduce inovaţii structurii basmului popular prin multiplicarea numărului probelor la care este supus eroul şi prin complicarea lor progresivă până la deznodământul tipic. Personajul principal nu mai este învestit cu calităţi excepţionale, ca în basmul popular, nu mai are puteri neobişnuite, capacitatea de a se metamorfoza şi are un caracter complex, reunind calităţi şi defecte.

Sub raportul viziunii epice atât de originale, al bogăţiei imagistice şi al diversităţii stilistice, Povestea lui Harap-Alb reprezintă un moment de apogeu în creaţia artistică a lui Ion Creangă. Publicat în revista „Convorbiri literare” în numărul din 1 august 1877, basmul cult „Povestea lui Harap-Alb” confirmă existenţa unui „fenomen original de sintetizare” a componentelor esenţiale ale literaturii române, a potenţialului expresiv al limbii. Ideea va fi consolidată de afirmaţia lui Tudor Vianu, după care „în Ion Creangă poporul a devenit artist suveran”. El nu e un simplu rapsod popular, ci „unul din cei mai desăvârşiţi artişti literari români”.

Geneza (originea): schema narativă a basmului popular modificată conform viziunii artistice a autorului. Acțiunea începe printr-un echilibru inițial, care ulterior se destramă,urmând să fie refăcut prin parcurgerea unor probe.După recuperarea acestui echilibru are loc răsplata eroului.

Basmul cult este o specie epică în proză ce prelucrează tiparul basmului popular, îmbogățindul cu elemente de originalitate.

CURENT

• Având puternice elemente umaniste și clasice, basmul „Povestea lui Harap-Alb” se evidențiază prin bogăţia imagistică şi diversitatea stilistică a realismului fantastic, prin viziunea modernă despre lume şi om, prin arta extraordinară a cultivării detaliului şi prin evidenţierea masivă a individualităţii artistice exemplare. Reprezentând apogeul creaţiei artistice a lui Ion Creangă sub aureola nimbului de basm cult din categoria fabulosului şi fantasticului epic tipic naţional cu elemente de umanism popular ca urme ale mentalităţii satului arhaic românesc, „Povestea lui Harap-Alb” este un basm cult23 asemănându-se la nivelul construcţiei cu un roman cavaleresc medieval obiectiv prin clişeele compoziţionale – formulele tipice plasate în incipit şi final (stereotipia şi simetria basmului), prin intrarea şi ieşirea din fabulos, prin funcţiile basmului, prin triplicarea şi supralicitarea triplicării ca procedee specifice basmului, prin umanizarea fantasticului, prin individualizarea personajelor și prin umorul şi specificul limbajului: „Folcloristic vorbind, Povestea lui Harap-Alb e un basm dintre cele mai autentice și cu șabloane, unele plurimilenare și de o circulație euro-asiatică largă”. (George Călinescu) Epicul basmului este întreținut de evenimentele care se succed.

• Basmul se încadrează in clasicism prin intenția moralizatoare și echilibrul compozițional, iar realismul se observa prin existența funcției de datare și localizare a limbajului(farmazoana, o lua in porneala) și prin tipul tânărului care se inițiază.

• Clasicismul este un curent literar ce a avut ca și scop atingerea idealurilor morale de către ființa umană. Acest curent literar se individualizează prin caracteristici aparte: Rațiunea este un sentiment dominant în operele literare; Operele au un caracter moralizator; Personajele sunt defapt caractere; Se poate delimita spațiul și timpul acțiunii; Personajele sunt caracterizate printr-un exces de pudoare, onestitate, moralitate și rafinament. Marii reprezentanți ai clasicismului ca și curent literar sunt: Corneille; Racine; Nicolas Boileau; Moliere; La Fontaine.

• Realismul este o paradigmă culturală, un curent literar artistic manifestat la sfârșitul secolului al IXX-lea, având ca principii estetice reprezentarea veridică, verosimilă, viabilă și autentică a realității.

Clasicism & Realism

TRĂSĂTURI

O a doua trăsătură a realismului reiese din faptul că fantasticul lui Ion Ceangă este umanizat și localizat în Humulești. Opera este influențată de satul natal al autorului. Ilustrativă în acest sens este relația dintre Harap-Alb și Spân. Harap-Alb este inițiatul care parcurge un drum al maturizării cu scopul de a deveni un bun conducător, dând dovadă de trăsături înaltele de caracter (bunătate: „Fii încredințat că nu eu, ci puterea milosteniei și inima ta cea bună te ajută”). Spânul dă dovadă de trăsături negative de caracter, fiind omul lingușitor, mincinos, care-și maschează cu greu răutatea („Hei, hei! zise Spânul tremurând de ciudă”, „Spânul, bodrogănind din gură, nu știa cum să-și ascundă ura”). Chiar monștrii sunt țărani cu calități deosebite dar nu surprinzătoare în varietatea lumii satului.

O primă trăsătură a realismului prezentă în text este folosirea tehnicii detaliului pentru prezentarea caracterelor personajelor. Harap-Alb se dovedește a fi ușor de manipulat. („Fiul Craiului, boboc în felul său la trebi de aieste, se potrivește Spânului și se bagă în fântână, fără să îl trăsnească prin minte ce i se poate întâmpla”), Împăratul Roș este aspru, cârcotaș, iar Craiul are orgoliu familial.

Trăsături...

TEMA

Caracterul de bildungsroman al basmului se realizează atât la nivelul temei, cât şi la nivelul motivelor narative: superioritatea mezinului, călătoria, supunerea prin vicleşug, probele, demascarea răufăcătorului (Spânul), pedeapsa, căsătoria.

La nivel macrotextual, tema „Poveștii lui Harap-Alb” pare a fi victoria binelui, rezultată dintre conflictul dintre bine si rău.La nivel microtextual, tema „Poveștii lui Harap-Alb” o constituie aventura inițiatică, după cum sugerează chiar titlul cu „valențe paratextuale”(G Genette)

„aventura inițiatică”

Titlul

-mitul lui Yn și Yang-

Yin și yang pot fi gândite ca forțe complementare (mai degrabă decât opuse) care interacționează pentru a forma un sistem dinamic în care întregul este mai mare decât părțile asamblate. Conform acestei filozofii, totul are atât aspecte yin, cât și aspecte yang (de exemplu, umbra nu poate exista fără lumină).

Aici cititorul află ”mitul androginului”, povestit de un personaj al lui Platon. După această legendă, la început trăiau pe pământ ființe androgine. Arătau ca doi oameni lipiți spate în spate: două femei, doi bărbați sau un bărbat și o femeie. Aceștia dețineau o putere foarte mare, puteau face aproape tot ce gândeau.

Semnificaţia titlului "Harap-Alb" reiese din scena în care spânul îl păcăleşte pe fiul craiului să intre în fântână: Fiul craiului, boboc în felul său la trebi de aieste, se potriveşte Spânului şi se bagă în fântână, fără să-l trăsnească prin minte ce i se poate întâmpla". Naiv, lipsit de experienţă şi excesiv de credul, fiul craiului îşi schimbă statutul din nepot al împăratului Verde în acela de slugă a Spânului: "D-acum înainte să ştii că te cheamă Harap-Alb, aista ţi-i numele, şi altul nu." Numele lui are sensul de "rob alb", deoarece "harap" înseamnă "negru, rob". Devenit sluga spânului, îşi asumă şi numele de Harap-Alb, dovedind în acelaşi timp loialitate şi credinţă faţă de stăpânul său, întrucât jurase pe paloş. El devine robul-ţigan, deşi era alb, nedumerind astfel chiar pe unchiul său, împăratul Verde, precum şi pe fetele acestuia, care simt pentru el o simpatie spontană. Cu toate acestea, flăcăul nu-şi încalcă jurământul făcut spânului, îşi respectă cuvântul dat, rod al unei solide educaţii căpătate în copilărie, de a fi integru şi demn, capabil să-şi asume vinovăţia, cu toate urmările ce decurg din faptul că nu urmase sfatul tatălui.Acest oximoron reitereaza -mitul androginului-

„Povestea lui Harap-Alb”

Video 1

photo 2

Mitul androginului & mitul lui Yn și Yang

Subiectul

Ion Creangă utilizează de asemenea și procedeul triplicării (triplarea sistematică a situaţiilor ce compun schema logică a naraţiunii), dar supralicitează procedeul de tehnică narativă specific basmului popular: astfel că eroul are de trecut mai multe serii de probe, potrivit avertismentului dat de tată: „să te fereşti de omul roş, iar mai ales de omul spân, cât îi putea, să n-ai de-a face cu dânşii că sunt foarte şugubeţi”.

Motivul numerelor magice-3,5,9,15,24.

Se construiește prin tehnica triplicarii-

Subiectul-„procesul inițiatic al mezinului”

Subiectul basmului Povestea lui Harap-Alb, de Ion Creangă, respectă articulaţiile cunoscute ale basmului popular chiar dacă acţiunea este mai complexă şi implică un număr relativ mare de personaje.

Subiectul este simplu, specific basmelor populare, cu eroi fi motive populare, iar ca modalitate narativă, incipitul este reprezentat de formula iniţialătipică oricărui basm: "Amu cică era odată într-o ţară". "Povestea lui Harap-Alb" este însă un basm cult, deoarece are autor cunoscut, Ion Creangă, perspectiva narativă fiind aceea de narator omniscient. Naraţiunea îmbină supranaturalul cu realul, armonizând eroii fabuloşi cu personajele ţărăneştidin Humuleştiul natal al autorului. Acţiunea are la bază conflictul dintre forţele binelui şi ale răului, dintre adevăr şi minciună, iar deznodământul constă totdeauna în triumful valorilor pozitive asupra celor negative.

Momentele subiectului

Relatează faptele ce se petrec într-un ţinut îndepărtat, peste mări şi ţări, la capătul lumii, în timp mitic. Aşadar, relaţiile temporale şi spaţiale se definesc prin evocarea timpului fabulos cronologic şi a spaţiului imaginar nesfârşit: "Amu cică era odată într-o ţară" un crai care avea trei feciori şi un singur "frate mai mare, care era împărat într-o ţară mai îndepărtată", pe nume Verde împărat. Cei doi fraţi nu se văzuseră de multă vreme, iar verii nu se cunoscuseră între ei, pentru că împărăţia fratelui mai mare era "tocmai la o margine a pământului", iar fratele mai mic trăia "/a altă margine". In acest cadru spaţio-temporal mitic se derulează - într-o înlănţuire cronologică - întâmplările reale şi fabuloasela care participă personajele basmului. Verde împărat îi cere fratelui său, craiul, să-i trimită "grabnic pe cel mai vrednic" şi viteaz dintre fiii săi, ca să-i urmeze la tron, întrucât el avea numai fete. Ca să-i pună la încercare, pentru a vedea care dintre feciori "se simte destoinic a împăraţi peste o ţară aşa de mare şi bogată ca aceea", craiul se îmbracă într-o piele de urs şi se ascunde sub un pod. Cei doi fii mai mari se sperie de urs şi se întorc ruşinaţi la curtea craiului, care este dezamăgit de neputinţa lor şi rosteşte moralizator: "nici tu nu eşti de împărat, nici împărăţia pentru tine", ceea ce evidenţiază elementele realeale basmului. Mezinul, impresionat de amărăciunea tatălui, se duce în grădină "să plângă în inima sa". Deodată, "o babă gârbovă de bătrâneţe" îi cere de pomană, apoi îl sfătuieşte să ceară tatălui său "calul, armele şi hainele cu care a fost el mire", deşi hainele sunt "vechi şi ponosite", iar "armele ruginite" şi să pună o tavă cu jăratic în mijlocul hergheliei ca să aleagă acel cal care va veni "la jăratic să mănânce". Urmând întocmai sfaturile babei, (călăuzirea flăcăului către preţuirea şi respectarea tradiţiilor strămoşeşti). voinicul pleacă la drum, luând carte din partea tatălui şi, prin dreptul podului, "numai iaca îi iesă şi lui ursul înainte". Trece cu bine de această primă probă, primeşte binecuvântarea părintelui său şi pielea de urs în dar. apoi sfatul ca în călătoria lui să se ferească "de omul roş, iară mai ales de cel spân", să nu cumva să aibă de-a face cu ei. Ca trăsături ale basmului, sunt prezente aici formule iniţiale tipice şi cifra magică trei care face posibilă depăşirea primei probe de către eroul principal.

1.Expozițiunea

Călătoria protagonistului către împărăția unchiului său este o calatorie initiatica. În drumulsau intalneste alte personaje, care-l ajuta într-un fel sau altul la probele pe care le are de parcurs. Unul din cei mai importanți fiind chiar Spanul , acesta fiind caracterizat drept un răunecesar. Acesta contribuie la inițierea mezinului. Îi provoacă cele doua morți inițiatice, primafiind tranzitia de la mezin de crai, la sluga a sa. Și a doua, cauzată de tăierea capului, astfelterminandu-si sclavia, deoarece a îndeplinit cerința impusă de Span, să-i fie sluga “ până cândîi muri și iar îi învia”. Fantana reprezinta initierea unui alt om, decat mezinul de crai. Astfel sfarseste omulsimplu și apare sub alta înfățișare și denumire, din fiu de crain devenind sluga si avandnumele Harap-Alb. Fantana reprezinta in cultura populara si un loc de meditatie, de scurtaodihna sau de intalnire pentru oameni. Padurea reprezinta În legende şi basme locuinta unor făpturi misterioase, cel mai adeseaameninţătoare care întruchipează toate acele pericole cu care omul tânăr trebuie să seconfrunte atunci când, în perioada iniţierii sale, vrea să devină un om pe deplin responsabil.In opera dezbatuta, padurea reprezinta un labirint, din care se poate ieși doar doar ce inițiereaa fost finalizată, iar cel supus unor probe a dovedit ca este vrednic să aibă acces la revelatiamisterioasa

Fiul craiului şi calul pleacă la drum, basmul continuând cu formule medianetipice, "şi merg ei o zi, şi merg două, şi merg patruzeci şi nouă" până când întâlnesc în codru "un om spân" care se oferă drept "slugă la drum". Voinicul îl refuză de două ori, dar a treia oară spânul îi iese în cale "îmbrăcat altfel şi călare pe un cal frumos" tocmai când fiul craiului se rătăcise prin codrii întunecoşi. Deprins să urmeze sfatul părintelui său, acela de a nu se însoţi cu omul spân, dar pentru că îi mai ieşiseră în cale încă doi, el se gândeşte că "aiasta-i ţara spânilor" şi-l angajează drept călăuză. în această secvenţă narativă este inclusă o pauză descriptivă, care întrerupe povestirea şi descrie codrii deşi şi întunecoşi, ce conturează un peisaj de basm Ajunşi la o fântână care "nu avea nici roată, nici cumpănă, ci numai o scară de coborât până la apă", spânul intră în puţ, umple plosca, apoi îl sfătuieşte pe fiul craiului să coboare şi el ca să se răcorească. Tânărul îl ascultă pe spân, dar acesta trânteşte capacul peste gura fântânii şi-l ameninţă că dacă nu-i povesteşte totul despre el, "cine eşti, de unde vii, şi încotro te duci", acolo îi vor putrezi oasele. Sub ameninţarea morţii, feciorul de crai jură "pe ascuţişul paloşului" că va fi sluga supusă a spânului, care se va da drept nepotul împăratului şi că va păstra taina "până când va muri şi iar va învia", anticipând astfel finalul basmului. Spânul îi dă numele de Harap-Alb, care-1 va sluji cu credinţă, respectându-şi jurământul făcut.

2.Intriga

Incepe odată cu sosirea la palatul împăratului Verde, unde Spânul se dă drept nepotul său şi, înfumurat peste măsură, îl trimite pe Harap-Alb să stea la grajduri, să aibă grijă de calul lui, că altfel va fi "vai de pielea ta", dându-i şi o palmă - "ca să ţii minte ce ţi-am spus"-, că altfel "prinde mămăliga coajă". De remarcat este aici elipsa narativă, adică trecerea sub tăcere a secvenţei călătoriei făcute de erou ca slugă a spânului până la împărăţia unchiului său, naratorul sugerând numai că aceasta s-a efectuat. Basmul este structurat în mai multe episoade înlănţuite, care se constituie în tot atâtea probe la care este supus protagonistul. într-o zi, având la masă "nişte salăţi foarte minunate", care se căpătau cu multă greutate, spânul hotărăşte să-şi trimită sluga să-i aducă acele bunătăţi din grădina ursului. Calul fabulosîl duce în zbor pe Harap-Alb la Sfânta Duminică, iar aceasta îl ajută să-şi îndeplinească misiunea şi să treacă proba. Următorul episod are loc după alte câteva zile, când împăratul îi arată spânului nişte pietre preţioase foarte frumoase, iar acesta îşi trimite sluga să-i aducă "pielea cerbului cu cap cu tot, aşa bătute cu pietre scumpe, cum se găsesc". Din nou Sfânta Duminică îl ajută pe Harap-Alb să ia pielea şi capul cerbului pe care se aflau nestematele şi să le ducă spânului, eroul trecând cu bine şi această probă fabuloasă. După un timp, împăratul dă un ospăţ foarte mare în cinstea nepotului său, la care a invitat împăraţi, crai, voievozi "şi alte feţe cinstite". In timpul petrecerii, incitat de poveştile bizare despre fata împăratului Roş, spânul îi porunceşte lui Harap-Alb să i-o aducă degrabă pe această tânără, că altfel "te-ai dus de pe faţa pământului". Harap-Alb, gândiiuiu-se la sfătui pe care i-l dăduse tatăl său, acela de a se feri de omul spân şi de omul roş, este înspăimântat, piângându-se calului: "parcă dracul vrăjeşte, de n-apuc bine a scăpa din una şi dau peste ilta", apoi pornesc împreună către Roşu împărat. Episodul călătorieieste ilcătuit din mai multe secvenţe narative. Pe un pod, Harap-Alb întâlneşte o nuntă de furnici şi trece prin apă ca să nu curme "viaţa atâtor gâzuliţe nevinovate". Regina furnicilor îi dă voinicului o aripioară, ca atunci când va crede că are nevoie de ea să dea foc aripii. După un timp, călătorii văd un roi de albine care se învârteau bezmetice, neavând pe ce să se aşeze. Atunci, Harap-Alb îşi scoate pălăria, o aşază pe pământ cu gura în sus, iar albinele se îngrămădesc acolo.Voinicul ciopleşte un buştean şi le face un adăpost, după care crăiasa albinelor îi dă o aripă, ca, în caz de nevoie, Harap-Alb să-i dea foc şi ea va veni în ajutor.

3.Desfășurarea acțiunii

Continuă cu formule mediane-"Mai merge el cât merge"- şi Harap-Alb întâlneşte, pe rând, cinci personaje fabuloase, descrise detaliat de narator: Gerilă, Flămânzilă, Setilă, Ochilă şi Păsări-Lăţi-Lungilă. Călătoria alături de cei cinci oameni ciudaţi este plină de peripeţii, că "pe unde treceau, pârjol făceau". Harap-Alb le este tovarăş "şi la pagubă şi la câştig" şi se poartă prietenos cu fiecare, întrucât simţea că va avea nevoie de ei la curtea împăratului Roş, despre care aflase că "era un om pâclişit (negru la suflet) şi răutăcios la culme". De aceea, flăcăul consideră că "la unul fără suflet", cum era împăratul, era nevoie de "unul fără de lege", sperând că, "din cinci nespălaţi" câţi erau, i-o veni "vreunul de hac", conform proverbului: "Lumea asta e pe dos,/ Toate merg cu capu-n jos/ Puţini suie, mulţi coboară,/ Unul macină la moară." într-un târziu, ajung cu toţii la împărăţie - episodul de la curtea împăratului Roşu fiind introdus de formula mediană"Dumnezeu să ne ţie, că cuvântul din poveste, înainte mult mai este" - unde împăratul Roş îi supune la probe fabuloaseşi foarte periculoase, care se constituie în secvenţe narative. Mai întâi îi cazează într-o casă de aramă, căreia i se dă foc pe dedesubt, dar Gerilă suflă de trei ori, "cu buzişoarele sale cele iscusite" şi casa rămâne "nici fierbinte, nici rece", tocmai bună de dormit într-însa. Următoarea probăeste un ospăţ cu foarte multe bucate şi băutură, pe care Flămânzilă şi Setilă le fac să dispară într-o clipă, apoi încep să strige în gura mare, unul că "moare de foame" şi celălalt "că crapă de sete", spre disperarea împăratului, care nu-şi putea crede ochilor. Cerând încă o dată fata, Harap-Alb este supus unei alte probe. El primeşte zece baniţe de "sămânţă de mac, amestecată cu una de năsip mărunţel" şi porunca de a alege până dimineaţă macul de nisip. Atunci Harap-Alb îşi aminteşte de crăiasa furnicilor, dă foc aripioarei şi într-o clipă o droaie de furnici, "câtă frunză şi iarbă" au ales "năsipul de o parte si macul de artă parte", fiind şi aceasta o secvenţă fabuloasăspecifică basmelor. Impăratul refuză din nou să le dea fata şi-i supune altei probe, anume să o păzească toată noaptea pe fată, iar "dacă mâine dimineaţă s-ar afla tot acolo, atunci poate să ţi-o dau", altfel "v-aţi dus pe copcă". Cei şase prieteni s-au aşezat de pază de la uşa fetei până la poarta împărăţiei, dar fata împăratului, având puteri supranaturale, se preface într-o păsărică şi zboară nevăzută prin cinci străji". Ochilă şi Păsărilă se ţin după ea şi abia izbutesc s-o prindă şi s-o ducă înapoi în odaia ei. Plin de ciudă, împăratul le spune că el mai are o fată luată de suflet, dar care seamănă perfect cu fiica sa.Dacă Harap-Alb va depăşi această probăşi le va deosebi, "ferice de tine va fi", dar dacă nu va reuşi vor pleca imediat de la curtea împărătească, deoarece "nu vă mai pot suferi". Harap-Alb dă foc aripioarei de albină, care -l ajută să o identifice pe fata împăratului. Trecând şi această probă cu bine, Harap-Alb cere fata, iar împăratul, "ovilit (ofilit) şi sarbăd (palid) de supărare şi ruşine", îi urează să fie vrednic s-o stăpânească, pentru că i-o dă din toată inima. Fata vrea şi ea să-1 supună la o probă. Trimite calul lui Harap-Alb împreună cu turturica ei să aducă "trei smicele (nuiele, crenguţe) de măr dulce şi apă vie şi apă moartă" dintr-un loc numai de ea ştiut, acolo "unde se bat munţii în capete". Calul se întoarce primul şi fata împăratului Roş porneşte cu ei la drum spre palatul împăratului Verde, "Dumnezeu să ne ţie, că cuvântul din poveste, înainte mult mai este". Lui Harap-Alb i se tulbură minţile privind fata care era tânără, frumoasă "şi plină de vină-ncoace" şi nu ar vrea s-o ducă spânului, "fiind nebun de dragostea ei".

Punctul culminant al naraţiunii este reprezentat de demascarea Spânului de către fată, care avea puteri magice. Drept răzbunare, Spânul îi taie capul lui Harap-Alb, însă acesta va fi înviat de către fată, cu ajutorul celor trei smicele, al apei vii şi al apei moarte. Spânul moare, prăbuşindu-se din înaltul cerului, unde fusese dus de calul lui Harap-Alb, iar eroul se căsătoreşte cu fata împăratului şi moşteneşte împărăţia unchiului său, secvenţă ce reprezintă şi deznodământul basmului.

=Intre timp, turturica ajunsese cu vestea la împăratul Verde şi acesta se apucase să facă pregătiri pentru primirea fetei împăratului Roş. Văzând cât este de frumoasă fata, spânul se repede să o ia în braţe, dar ea îl îmbrânceşte şi-i spune că a venit acolo pentru Harap-Alb, căci "el este adevăratul nepot al împăratului Verde". Turbat de furie că a fost dat în vileag, spânul se repede la Harap-Alb "şi-i zboară capul dintr-o singură lovitură de paloş", strigând că aşa trebuie să păţească cel ce-şi încalcă jurământul. Atunci calul lui Harap-Alb se repede la spân, îl înşfacă de cap, "zboară cu dânsul în înaltul ceriului" de unde îi dă drumul şi acesta se face "praf şi pulbere". Fata împăratului Roş, ca personaj fabulos, are puteri supranaturale şi-l poate reînvia, prin leacuri nuraculoase, pe Harap-Alb. Ea pune capul lui Harap-Alb la loc şi prin ritualuri străvechi cu "cele trei smicele de măr dulce" şi cu apa moartă îi lipeşte capul de corp. Harap-Alb se trezeşte ca dintr-un somn adânc, fata îl sărută cu drag, apoi îngenunchează amândoi în faţa împăratului Verde ca să primească binecuvântarea, jurându-şi credinţă unul altuia.

4.Punctul culminant

Basmului constă totdeauna în triumful valorilor pozitive asupra celor negative, victoria adevărului, aşa că nunta începe "ş-apoi dă, Doamne, bine!". S-a strâns lumea să privească, ba chiar "soarele şi luna din ceriu râdea". Au fost poftiţi la nunta împărătească, pe lângă crăiasa furnicilor, crăiasa albinelor şi crăiasa zânelor, crai şi împăraţi, oameni importanţi "Ş-un păcat de povestariu (povestitor)/ Fără bani în buzunariu". S-au bucurat şi au petrecut cu toţii: "Veselie mare între toţi era,/ Chiar şi sărăcimea ospăta şi bea!". Finalul este fericit şi deschis, deoarece veselia a ţinut "ani întregi şi acum mai ţine încă". Compoziţional, basmul conţine formule specifice finale, prezente şi în creaţia lui Creangă. Ca la orice nuntă împărătească din basme, veselia a ţinut ani întregi, "şi acum mai ţine încă. Cine se duce acolo bea şi mănâncă. Iar pe la noi, cine are bani bea şi mănâncă, iară cine nu, se uită Şi rabdă".

5.Deznodământul

INCIPITUL

la maturitate). El părăseşte lumea aceasta, cunoscută, şi trece dincolo, în lumea necunoscută. Parcurgerea drumului maturizării de către erou presupune un lanţ de acţiuni convenţionale care corespund momentelor subiectului. Aventurile drumurilor și ramificațiile spațiale dau acțiunii o structură complexă: pe aceste trasee, unele repere spațiale dobândesc o valoare de simbol: casa părintească își păstrează funcția ocrotitoare; podul exprimă „simbolismul trecerii și caracterul adeseori primejdios al acestei treceri, specifică oricărei călătorii inițiatice”; pădurea ia aspect de labirint al cunoașterii: „o încrucișare de drumuri din care unele sunt fără ieșire și constituie fundături prin mijlocul cărora trebuie să descoperi drumul ce duce la centrul acestei pânze de păianjen”; fântâna (cu aspect de grotă sau de peșteră) simbolizează metamorfoza personajului, care coboară în adâncuri și iese cu o identitate schimbată, cu alt nume: Harap-Alb; Grădina Ursului și Pădurea Cerbului, locuri cu bunătăți și bogății miraculoase, stăpânite de animale emblematice, totemice: ursul, animal htonian, păzitor al roadelor pământului, și cerbul cu blana țesută cu nestemate, ființă solară, care poate lumina, simboluri deci ale forțelor telurice și cosmice.

Incipitul este direct, ex abrupto, cuprinzând în câteva fraze, date esențiale despre timp, spațiu, personaje și intriga acțiunii. Se poate vorbi de o atemporalitate şi aspaţialitate a convenţiei: „Amu cică era odată într-o ţară un crai, care avea trei feciori. Şi craiul acela mai avea un frate mai mare, care era împărat într-o altă ţară, mai depărtată. [...] Ţara în care împărăţea fratele cel mai mare era tocmai la o margine a pământului, şi crăiia istuilalt la altă margine”. Timpul este fabulos, mitic, nedeterminat echivalat în general cu timpul mitic, numit de Mircea Eliade – illo tempore („în acel timp”, „în vremea aceea”). Și, fiind un basm cult, „Povestea lui Harap-Alb” micșorează distanța dintre timpul narațiunii (timpul discursului, prin care se pătrunde în spațiul narativ, reluat de multe ori pe parcursul textului, pentru menținerea atenției naratarului) și timpul evenimentelor (timpul fabulei, care își diminuează rolul de proiecție a acțiunii în sfera mitică, a actelor originare), întâmplările părând a fi petrecute de curând, într-o lume cunoscută și accesibilă ascultătorilor, ieșită temporar din sfera miticului. Spațiul este vag conturat, imaginar nesfârșit, în corespondență cu timpul nedeterminat, acțiunea desfășurându-se în trei împărății (o „țară” inițială a craiului care avea trei fii, o altă „țară mai îndepărtată” a Împăratului Verde și împărăția lui Roș Împărat). Reperele spaţiale sugerează atât o stare de echilibru inițială cât și dificultatea aventurii eroului, care trebuie să ajungă de la un capăt la celălalt al lumii (în plan simbolic: de la imaturitate

Incipitul

Podul marchează o limită şi o etapă, 34 aceea a separării de grup, de spaţiul securizant al împărăţiei tatălui şi de o anumită modalitate primară de a recepta lumea. Pentru început, podul marchează o ultimă încercare preiniţiatică, cea prin care au trecut şi fraţii mai mari, fără să convingă. Tatăl îl aşteaptă înveşmântat într-o blană de urs. Ceea ce nu reuşiseră predecesorii săi, reuşeşte mezinul. Trebuie însă remarcat şi rolul determinant al calului, motor al curajului eroului. Caii fiilor mari reacţionaseră cu teamă, trăgându-şi practic stăpânii înapoi, în timp ce calul feciorului mai mic „dă năvală asupra ursului”, generând astfel reacţia de curaj a feciorului. Este momentul despărţirii de tatăl său, cel al cărui destin urmează sa îl repete, desigur la un alt nivel, căci discipolul se pregăteşte mereu pentru a-şi depăşi mentorul. Tatăl îşi testează fiul, or, numai un iniţiat, aşa cum e craiul, poate să testeze pe alţii dacă sunt vrednici să primească iniţierea. Întrucât podul simbolizează trecerea la altă etapă a vieţii, tatăl îi dă în acest loc primele indicaţii despre noua lume: să se ferească de omul spân şi de omul roş. Aceste indicaţii constituie interdicţia, element specific basmului. Această interdicție rezultă din experiența de viață a craiului. Despre oamenii roșii se crede că „sunt răi, foarte răi, cei mai răi oameni”, „răi la inimă”, „invidioși”, „primejdioși”, „șireți”, „vicleni”, „abrași”, „buclucași”, „înșelători”, „aspri”, „răuvoitori”, „lași și trădători”, „neprietenoși” etc.35 La fel sunt considerați și spânii: „Dacă majoritatea variantelor se opresc asupra omului spân și asupra celui cu barbă roție, faptul are la bază concepția populară străveche potrivit căreia o deficiență, sau o anomalie fiziologică e însoțită de o defecțiune corespunzătoare sufletească. De obicei aceștia sunt răi, cruzi, perfizi și lingușitori, în stare de a deochea etc.” 36. La plecare, craiul îi va și blana de urs, aticipând parcă desfășurarea ulterioară a evenimentelor, aluzie poate la faptul că și el a trecut, la rândul său, printr-o serie de probe, înainte de a fi urcat pe tron.

Incipitul-simboluri

Finalul

Încheierea basmului păstrează formula finală, care are rolul de a-1 readuce pe cititor din lumea fabulosului („şi a ţinut veselia ani întregi, şi acum mai ţine încă; cine se duce acolo, be şi mănâncă”) în lumea realului („iar pe la noi, cine are bani, bea şi mănâncă, iară cine nu, se uită şi rabdă”).

În acelaşi spirit inovator ca şi incipitul, finalul este realizat în doi timpi. Deznodământul acţiunii nu coincide cu finalul operei, accentuând prezenţa ludică a naratorului, voce a autorului distinctă în relatare în acest basm, care completează, atenţionează, comentează. Aşadar, deznodământul e unul tipic pentru specie: „Şi au mai fost poftiţi încă: crai, crăiese şi-mpăraţi, oameni în samă băgaţi, ş-un păcat de povestariu, fără bani în buzunariu. Veselie mare între toţi era, chiar şi sărăcimea ospăta şi bea!” Finalul însă, concentrează întregul şi îi aparţine naratorului omniscient, care face legătura dintre timpul basmului şi timpul cititorului, creând corespondenţa dintre ficţiune şi realitate şi sintetizând, amar – ironic, trăsăturile realităţii: „Şi a ţinut veselia ani întregi, şi acum mai ţine încă; cine se duce acolo be şi mănâncă. Iar pe la noi, cine are bani bea şi mănâncă, iar cine nu, se uită şi rabdă.” Sintagma „pe la noi” nu face trimitere numaidecât la lumea contemporană autorului, ci la lumea din afara basmului, posibilă oricând şi oriunde. Se remarcă, din nou, suprapunerea timpului istoriei cu timpul discursului, semn că intenţia principală a naratorului este de a transmite o anumită viziune despre lumea pe care a făcut-o să trăiască sub ochii cititorului. Cititorul este reintrodus în realitatea din care a plecat fără menajamente, semn că jocul s-a terminat şi că magia spunerii a luat sfârşit. Din perspectiva raportului cu realitatea, incipitul şi finalul basmului cult al lui Ion Creangă se înscriu într-o relaţie de simetrie. Prin iniţialul „Amu cică”, naratorul pune un pariu cu sine – acela de a-l face pe cititor să uite de propria lume şi să se delecteze cu poveste „de mirare” a lui Harap – Alb şi a tovarăşilor săi. În final, cititorului i se reaminteşte că lumea din care a ieşit temporar e una a contrastelor. Dar, în ciuda realismului lumii sale, cititorul a aflat, prin parcurgerea poveştii, că poate evada oricând în lumea „de poveste”, care îmbină desăvârşit datele lumii ficţiunii cu datele lumii de „pe la noi”.

https://www.ebacalaureat.ro/c/basmul-basmul-cult-povestea-lui-harap-alb/283

https://www.tpu.ro/literatura/care-este-subiectul-operei-din-povestirea-harap-alb/

https://www.scribd.com/document/435379892/Simboluri-Harap-Alb-pdf

https://liceunet.ro/momentele-subiectului/parti

https://ro-static.z-dn.net/files/d7b/1b074402dba16b127d9408d347bddeb0.pdf

caietul de clasa

https://www.invatapentrubac.com/2022/04/relatia-dintre-incipit-si-final-in_65.html

https://mybac575024808.wordpress.com/2020/08/25/povestea-lui-harap-alb/

https://www.invatapentrubac.com/2022/04/relatia-dintre-incipit-si-final-in_65.html

https://comunitateadidactica.blogspot.com/2020/06/povestea-lui-harap-alb-de-ion-creanga.html

Bibliografie

VăMulțumesc pentru atenția acordată

Got an idea?

Let the communication flow!

With Genially templates, you can include visual resources to wow your audience. You can also highlight a particular sentence or piece of information so that it sticks in your audience’s minds, or even embed external content to surprise them: Whatever you like!Do you need more reasons to create dynamic content? No problem! 90% of the information we assimilate is received through sight and, what’s more, we retain 42% more information when the content moves.

• Generate experiences with your content.
• It’s got the Wow effect. Very Wow.
• Make sure your audience remembers the message.

Got an idea?

Let the communication flow!

With Genially templates, you can include visual resources to wow your audience. You can also highlight a particular sentence or piece of information so that it sticks in your audience’s minds, or even embed external content to surprise them: Whatever you like!Do you need more reasons to create dynamic content? No problem! 90% of the information we assimilate is received through sight and, what’s more, we retain 42% more information when the content moves.

• Generate experiences with your content.
• It’s got the Wow effect. Very Wow.
• Make sure your audience remembers the message.

Got an idea?

Let the communication flow!

With Genially templates, you can include visual resources to wow your audience. You can also highlight a particular sentence or piece of information so that it sticks in your audience’s minds, or even embed external content to surprise them: Whatever you like!Do you need more reasons to create dynamic content? No problem! 90% of the information we assimilate is received through sight and, what’s more, we retain 42% more information when the content moves.

• Generate experiences with your content.
• It’s got the Wow effect. Very Wow.
• Make sure your audience remembers the message.

Got an idea?

Let the communication flow!

With Genially templates, you can include visual resources to wow your audience. You can also highlight a particular sentence or piece of information so that it sticks in your audience’s minds, or even embed external content to surprise them: Whatever you like!Do you need more reasons to create dynamic content? No problem! 90% of the information we assimilate is received through sight and, what’s more, we retain 42% more information when the content moves.

• Generate experiences with your content.
• It’s got the Wow effect. Very Wow.
• Make sure your audience remembers the message.

Got an idea?

Let the communication flow!

With Genially templates, you can include visual resources to wow your audience. You can also highlight a particular sentence or piece of information so that it sticks in your audience’s minds, or even embed external content to surprise them: Whatever you like!Do you need more reasons to create dynamic content? No problem! 90% of the information we assimilate is received through sight and, what’s more, we retain 42% more information when the content moves.

• Generate experiences with your content.
• It’s got the Wow effect. Very Wow.
• Make sure your audience remembers the message.

Got an idea?

Let the communication flow!

With Genially templates, you can include visual resources to wow your audience. You can also highlight a particular sentence or piece of information so that it sticks in your audience’s minds, or even embed external content to surprise them: Whatever you like!Do you need more reasons to create dynamic content? No problem! 90% of the information we assimilate is received through sight and, what’s more, we retain 42% more information when the content moves.

• Generate experiences with your content.
• It’s got the Wow effect. Very Wow.
• Make sure your audience remembers the message.