Statul român modern: de la proiect politic la realizarea României Mari

Statul român modern: de la proiect politic la realizarea României Mari (secolele XVIII-XX)

I. Proiecte politice din perioada regimului fanariot (1711/1716-1821) II. Proiecte politice din perioada 1822-1847 III. Modernizare în prima jumătate a secolului al XIX-lea: Regulamentele Organice IV. Proiectul politic pașoptist (1848) V. Crearea statului român modern (Mica Unire din 1859) VI. Consolidarea statului român modern VII. Crearea statului național unitar român (Marea Unire din 1918) VIII. Consolidarea statului național unitar român

I. Proiecte politice din perioada regimului fanariot (1711/1716-1821)

Începând cu anii 1711 în Moldova şi 1716 în Ţara Românească, dominația otomană s-a accentuat luând forma regimului fanariot.Primul domn fanariot atât în Moldova, cât și în Țara Românească a fost Nicolae Mavrocordat.

Instalarea regimului fanariot în Moldova și Țara Românească a avut urmări negative asupra instituției domniei din Moldova și Țara Românească.

Instaurarea regimului fanariot în Moldova și Țara Românească a avut consecințe negative asupra societății românești și prin alte caracteristici precum:

• fiscalitatea excesivă;
• cumpărarea funcțiilor;
• impunerea monopolului otoman asupra comerțului românesc.

Constantin Mavrocordat a aplicat, atât în Moldova, cât și în Țara Românească, un vast program de reforme care au contribuit la modernizarea societății românești (reforma administrativă, reforma juridică, reforma fiscală, reforma socială etc.). În 1742, Constantin Mavrocordat a prezentat aceste reforme într-o revistă franceză (”Mercure de France”). Documentul era intitulat ”Constituție”. Cea mai importantă a fost reforma socială prin care a desfiinţat şerbia (legarea de glie) în Ţara Românească (1746) şi în Moldova (1749). Țăranii au putut să se răscumpere cu 10 taleri. Țăranii au devenit liberi ca persoană dar nu au primit pământ motiv pentru care au rămas dependenţi de boieri din punct de vedere economic. Ţăranii au devenit clăcaşi, fiind obligaţi să presteze boierului 12 zile de clacă pe an în Ţara Românească şi 24 de zile în Moldova. Prin reformele sale, Constantin Mavrocordat a inițiat procesul de modernizare.

Reformismul domnesc (aspecte ale modernizării în secolul al XVIII-lea)

PROVOCAREA NR. 1 – Wordwall – Joc de tip chestionar – ”Regimul fanariot”

Reformismul boieresc

În secolul al XVIII-lea, în timpul războaielor dintre Rusia, Austria şi Imperiul Otoman, boierii români s-au grupat în „Partida Naţională” și au elaborat proiecte politice (memorii, proiecte de reformă).

În anul 1821, în Țara Românească a avut loc o mișcare revoluționară condusă de Tudor Vladimirescu. Scopul acestei mișcări revoluționare a fost redobândirea autonomiei Țării Românești. Mișcarea revoluționară a avut loc în contextul acțiunilor grecilor pentru eliberare de sub dominația Imperiului Otoman. În acest context, pentru o perioadă, Tudor Vladimirescu a colaborat cu societatea grecească Eteria.

Portretul lui Tudor Vladimirescu făcut de Theodor Aman după moartea lui Tudor, bazat pe mărturiile Pandurilor

În 1821, Tudor Vladmirescu a elaborat documentul „Cererile norodului românesc”. Acest proiect politic conține cereri precum: • numirea dregătorilor (funcţionarilor) după merite personale şi desfiinţarea obiceiului cumpărării funcţiilor; • desființarea privilegiilor boierilor și plata impozitelor de către categoriile scutite; • libertatea comerțului românesc; • reînființarea armatei naționale.

PROVOCAREA NR. 2 – Wordwall – Joc de tip chestionar – ”Tudor Vladimirescu”

Rolul și importanța proiectelor politice elaborate în timpul regimului fanariot

După mișcarea revoluționară condusă de Tudor Vladimirescu, Imperiul Otoman a înlăturat domniile fanariote, revenindu-se la domniile pământene. Apoi, în perioada imediat următoare au mai fost aplicate şi alte prevederi ale programului lui Tudor Vladimirescu:

• prin tratatul de la Adrianopol (1829) dintre Rusia şi Imperiul Otoman s-a revenit la libertatea comerţului în Ţările Române;
• prin Regulamentele Organice (1831, 1832) s-au desfiinţat vămile interne şi s-a înfiinţat o armată naţională.

După 1821, boierii români au continuat să elaboreze proiecte politice deoarece urmăreau unirea Moldovei cu Țara Românească, independența noului stat și modernizarea societății românești.

II.Proiecte politice din perioada 1822-1847

II.1. Proiecte politice în Moldova În 1822, Ionică Tăutu a elaborat la Iaşi documentul „Constituţia cărvunarilor” (primul proiect de constituţie) care exprima revendicările boierimii mici şi mijlocii, ale intelectualilor. Potrivit acestui document, conducerea statului urma să fie atribuită unui domn cu puteri limitate. Puterea efectivă în stat urma să aparţină unui Sfat Obştesc din care urmau să facă parte şi boierii mici.

II.Proiecte politice din perioada 1822-1847

II.2. Proiecte politice în Ţara Românească În anul 1838, boierii munteni din Partida Naţională, grupaţi în jurul lui Ion Câmpineanu au elaborat două proiecte politice:

• „Act de unire şi independenţă”
• „Osăbitul act de numire a suveranului românilor” (care reprezenta un proiect de constituţie care prevedea drepturi şi libertăţi cetăţeneşti inclusiv votul universal).

PROVOCAREA NR. 3–Wordwall – Joc de tip chestionar – ”Proiectele politice din perioada regimului fanariot”

III.Modernizare în prima jumătate a secolului al XIX-lea: Regulamentele Organice

Între anii 1828-1829 s-a desfăşurat un nou război între Rusia şi Imperiul Otoman. Învins, Imperiul Otoman a acceptat Tratatul de la Adrianopol (1829) care cuprindea prevederi importante referitoare la Principatele Române. De exemplu, Tratatul de la Adrianopol propunea adoptarea unor legi fundamentale pentruȚările Române. Aceste documente cu rol de lege fundamentală s-au numit Regulamente Organice și au fost elaborate în perioada ocupației rusești (1828-1834).

Regulamentele Organice au intrat în vigoare în anii 1831-1832 şi au avut rol de lege fundamentală (constituţie) a Principatelor Române. Regulamentele Organice au avut un rol important în modernizarea politică a Țărilor Române deoarece conțineau prevederi privind organizarea statului pe baza principiului separării puterii.

III.Modernizare în prima jumătate a secolului al XIX-lea: Regulamentele Organice

De asemenea, Regulamentele Organice conțineau și alte prevederi care au contribuit la modernizarea societății românești. Sistemul fiscal era reorganizat și se introduceau lista civilă și bugetul statului. Erau prevăzute măsuri pentru modernizarea instituţiilor statului: reorganizarea învăţământului, îmbunătăţirea unor servicii publice (starea civilă, serviciul sanitar, pompieri), înfiinţarea arhivelor statului, reînființarea armatei naționale. Deşi, în ansamblu, au avut un rol pozitiv, Regulamentele Organice au contribuit la accentuarea controlului Rusiei asupra Principatelor Române.

PROVOCAREA NR. 4–Wordwall – Joc de tip chestionar – ”Regulamentele Organice”

IV. Proiectul politic pașoptist (1848)

IV.1.Proiectele politice pașoptiste Anul 1848 este cunoscut în istoria Europei ca „Primăvara popoarelor” deoarece au izbucnit revoluţii în mai multe regiuni. În spațiul românesc, au avut loc mișcări revoluționare în Moldova și Țara Românească (provincii aflate sub suzeranitate otomană și protectorat rusesc), în Transilvania, Bucovina, Banat (provincii aflate sub dominația Imperiului Habsburgic).

Obiectivele românilor sunt menționate în proiectele politice elaborate pe parcursul anului 1848. Toate proiectele politice elaborate de români în 1848 conțin prevederi privind modernizarea societății românești în plan politic, social, economic, național.

IV.2.Mișcarea revoluționară din Moldova (martie 1848)

Desfășurarea mișcării revoluționare din Moldova (martie 1848)

PROVOCAREA NR. 5–Wordwall – Joc de tip chestionar – ”Revoluția de la 1848 în Moldova”

• În Moldova, mișcarea revoluționară a avut loc în martie 1848 pe parcursul a 3 zile, aceasta fiind înăbușită de domnul Mihail Sturdza. După înăbușire, revoluționarii moldoveni au plecat în Trannsilvania și Bucovina și au participat la mișcările revoluționare din aceste provincii (Vasile Alecsandri, Mihail Kogălniceanu, Al. I. Cuza).

• Proiectul politic adoptat de revoluționarii moldoveni la Iași se numește ”PETIȚIA-PROCLAMAȚIE”.

Acest proiect politic avea un caracter moderat. De exemplu, la Articolul 1, se solicita ”Sfânta păzire a Regulamentului Organic”. Caracterul moderat al documentului reiese şi din abordarea problemei agrare. Se solicita doar o grabnică îmbunătățire a situației țăranilor fără a se propune soluții în acest sens. Prin document se solicitau reforme politice, administrative, culturale, economice: miniștrii și funcționarii statului să fie responsabili pentru faptele lor, desființarea cenzurii, libertatea individuală, alegerea unei Adunări care să reprezinte interesele tuturor categoriilor sociale. Revoluționarii moldoveni care s-au refugiat în Transilvania au elaborat proiectul politic intitulat “Prinţipiile noastre pentru reformarea patriei” (24 mai 1848, Braşov). A fost cel mai radical document al revoluţiei. Prevederi: unirea Moldovei cu Ţara Românească într-un stat independent; împroprietărirea ţăranilor fără despăgubire; desființarea privilegiilor și egalitatea la plata impozitelor; organizarea instituțiilor pe baza ideilor de libertate și egalitate. Revoluționarii moldoveni care s-au refugiat în Bucovina au elaborat proiectul politic intitulat ”Dorințele Partidei Naționale din Moldova” (august 1848) care prevedea: unirea Moldovei cu Țara Românească (considerată drept ”cheia de boltă, fără de care s-ar prăbuși tot edificiul național”), precum și autonomia noului stat, prin limitarea intervenției Imperiului Otoman, și mai ales a Rusiei în treburile interne. În ceea ce privește problema agrară, se solicita împroprietărirea țăranilor cu despăgubire. Acest proiect politic cuprinde și alte prevederi care să contribuie la crearea unui stat modern: garantarea unor drepturi și libertăți cetățenești, formarea unei Adunări Obștești din reprezentanții tuturor categoriilor sociale, responsabilitate ministerială, secularizarea averilor mănăstirești.

În Transilvania, mișcarea revoluționară a durat până în 1849, lucrurile fiind complicate și de conflictul cu maghiarii. Mișcarea revoluționară a fost înăbușită de intervenția trupelor austriece și rusești. Rezistența românilor din Munții Apuseni a fost organizată de Avram Iancu. Colaborarea dintre revoluționarii români și cei maghiari împotriva Imperiului Hasburgic a intervenit prea târziu.

IV.3. Revoluția din Transilvania (aprilie 1848-august 1849)

IV.3. Revoluția din Transilvania (aprilie 1848-august 1849)

Românii din Transilvania au elaborat documentul ”Petiția Națională” de la Blaj.

Prevederi:

• Se respingea anexarea Transilvaniei la Ungaria și se solicita recunoașterea românilor ca a patra națiune în Transilvania.

• Se solicitatu drepturi și libertăți cetățenești precum: desfiinţarea cenzurii, asigurarea libertăţii personale, biserica română să fie egală în drepturi cu celelalte biserici ale Transilvaniei, oficializarea limbii române, românii să aibă reprezentaţi în Dietă în funcţie de nr. locuitorilor, românii să aibă funcţionari în administraţie, justiţie etc.

• desfiinţarea iobăgiei fără nici o despăgubire.

IV.4. Revoluția din Țara Românească (iunie-septembrie 1848)

Revoluționarii din Țara Românească au reușit să formeze un guvern care a condus țara în perioada iunie-iulie 1848 și a aplicat unele prevederi ale ”Proclamației de la Islaz” (Nicolae Bălcescu, C.A. Rosetti, Ion Ghica, Ion C. Brătianu). Mișcarea revoluționară din Țara Românească a fost înăbușită de intervenția trupelor otomane, apoi rusești.

”Proclamația de la Islaz” (iunie 1848) este programul elaborat de revoluționarii din Țara Românească. Prevederi:

• „Independenţa administrativă şi legislativă a Ţării Româneşti” (înlăturarea protectoratului rusesc);
• alegerea domnului pe 5 ani din orice categorie socială;
• formarea Adunării din reprezentanţi din toate categoriile sociale;

• drepturi şi libertăţi cetăţeneşti: libertatea presei, a cuvântului, a întrunirilor;

• contribuţie generală;

• desfiinţarea clăcii şi împroprietărirea ţăranilor cu despăgubire.

Rolul și importanța proiectului pașoptist

Programul politic paşoptist a preluat multe dintre ideile proiectelor politice anterioare, cărora le-au dat însă o formă unitară şi aplicabilă. Proiectul pașoptist a consolidat în conștiința românilor obiectivele pentru perioada următoare: unitate, independență, modernizare. Programul politic paşoptist a cuprins principalele reforme care vor fi înfăptuite în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Astfel, proiectele politice elaborate în 1848 au contribuit la crearea statului român modern.

PROVOCAREA NR. 6–Wordwall – Joc de tip ”chestionar” – ”Revoluția pașoptistă”

PROVOCAREA NR. 7–Wordwall – Joc de tip ”Sortare în funcție de grup” – ”Revoluționari pașoptiști”

PROVOCAREA NR. 8–Wordwall – Joc de tip ”clasament” – ”Revoluția pașoptistă”

V. Crearea statului român modern (Mica Unire din 1859)

Statul român modern s-a constituit în a doua jumătate a secolului al XIX-lea prin eforturile românilor într-un context extern favorabil caracterizat prin rivalități între marile puteri și crize în cadrul problemei orientale.

În perioada imediat următoare revoluţiei de la 1848 împrejurările interne nu erau favorabile unirii Moldovei şi Ţării Româneşti. Convenţia de la Balta Liman semnată în 1859 între Rusia şi Turcia a limitat autonomia Principatelor Române. Barbu Știrbei a fost numit domn în Țara Românească iar Grigore Al. Ghica în Moldova.

Congresul de pace de la Paris (1856) și tratatul de pace de la Paris (1856)

Între anii 1853-1856 s-a desfăşurat Războiul Crimeii. Rusia a luptat împotriva Turciei sprijinită de Franţa, Anglia, Sardinia. Rusia a fost învinsă. S-a organizat Congresul de la Paris unde s-a încheiat tratatul de pace (30 martie 1856) care cuprindea şi prevederi referitoare la Principatele Române.

Ministrul de externe al Franţei şi preşedintele Congresului, Alexandre Waleweski, a propus unirea Principatelor Române. Marile puteri aveau poziţii diferite în ceea ce privea unirea Principatelor: puteri unioniste (Franţa, Rusia, Prusia, Sardinia) şi puteri antiunioniste (Turcia şi Austria). Deciziile adoptate în cadrul Congresului de pace de la Paris au avut drept efect intensificarea mişcării unioniste din Principatele Române.

Congresul de pace de la Paris (1856) și tratatul de pace de la Paris (1856)

a

Congresul de pace de la Paris (1856) și tratatul de pace de la Paris (1856)

Edouard Louis Dubufe, Congresul de la Paris din 1856

PROVOCAREA NR. 9–Wordwall – Joc de tip ”cuvântul lipsă” – ”Războiul Crimeii și Congresul de pace de la Paris din 1856”

PROVOCAREA NR. 10–Wordwall – Joc de tip ”potrivește” – ”Care a fost atitudinea Marilor Puteri cu privire la unirea Moldovei cu Țara Românească?”

V.2. Proiectul politic al Adunărilor/Divanurilor Ad-Hoc (1857)

Până la alegerea noilor domni, conducerea Principatelor a fost încredinţată unor caimacami (= locţiitor de domn) care trebuiau să organizeze alegerile pentru formarea Adunărilor Ad–hoc (Al. Ghica în Ţara Românească, T. Balş, apoi Nicolae Vogoride în Moldova). Adunările Ad-Hoc au fost convocate în anul 1857 la Iași și București.

Sub protecţia Turciei şi cu colaborarea directă a consulului Austriei la Iaşi, Nicolae Vogoride a falsificat listele electorale pentru Adunările Ad-Hoc din Moldova. Deputaţii care au câştigat alegerile erau antiunionişti. A izbucnit mai întâi un conflict intern în care s-a remarcat şi Al. I. Cuza. Acesta şi-a dat demisia din funcția de pârcălab (administrator) de Galaţi.

V.2. Proiectul politic al Adunărilor/Divanurilor Ad-Hoc (1857)

Apoi a izbucnit un conflict diplomatic european. Puterile garante au cerut Turciei să reia alegerile. Turcia a refuzat iar celelalte ţări şi-au retras ambasadorii de la Istanbul. Pentru a se evita izbucnirea unui conflict european era necesară intervenţia Angliei care se declara acum împotriva unirii, încurajând astfel acţiunile Imperiului Otoman. Scandalul alegerilor falsificate a fost aplanat în urma unui compromis între Franţa şi Anglia. În august 1857, a avut loc întâlnirea dintre împăratul Napoleon III şi regina Victoria a Angliei. Franţa renunţă la principiul unirii depline cu un principe străin, iar Anglia era de acord cu reluarea alegerilor din Moldova.

Deputații Adunării Ad-Hoc din Moldova

Rezultatul discuţiilor Adunărilor ad-hoc a fost o rezoluţie în 5 puncte.

V.2. Proiectul politic al Adunărilor/Divanurilor Ad-Hoc (1857)

Moș Ion Roată - A fost deputat în divanul Ad-hoc al Moldovei, susţinător al Unirii Principatelor şi al reformei agrare. Ion Roată din Putna nu era, de fapt, un moş, ci un bărbat în putere, în vârstă de 50 de ani, întreprinzător şi curajos. Inspirat de povestea lui, Ion Creangă l-a făcut personaj în povestirea care îi poartă numele ”Moş Ion Roată”. A fost prezent la toate cele 31 de şedinţe ale Divanului. Mihail Kogălniceanu îl aminteşte ca participant la şedinţa Divanului în care s-a votat propunerea pentru Unirea Principatelor: “Şi când, în ziua de 7 octombrie, în a 7 şedinţă, Adunarea ad-hoc a votat…propunerea pentru Unirea Principatelor, prezentată de mine, şi când s-a proclamat ca preşedinte, Ion Roată, deputatul ţăranilor din judeţul Putna a exclamat în gura mare în numele celorlalţi clăcaşi: “Noi nu ştim a ura, dar Dumnezeu ştie a îndura!”.

PROVOCAREA NR. 11–Wordwall – Joc de tip ”Adevărat sau fals” – ”Adunările Ad-Hoc din 1857”

V.3. Convenţia de la Paris (1858)

Aceste rezoluţii ale Adunărilor Ad-hoc au fost discutate de reprezentanţii marilor puteri în cadrul Conferinţei de la Paris (1858).

Reprezentanții Marilor Puteri au adoptat ”Convenţia de la Paris”, un document care stabilea statutul internaţional (suzeranitatea otomană şi garanţia colectivă a Marilor Puteri) şi organizarea internă a Principatelor Române. ”Convenția de la Paris” a fost un document cu rol de lege fundamentală, valabil între anii 1858–1864.

V.3. Convenţia de la Paris (1858)

• Convenţia de la Paris prevedea doar o unire parţială (legislativă) a Principatelor Române:
• Noul stat urma să se numească „Principatele Unite ale Moldovei şi Valahiei.
• Noul stat urma să aibă doi domni, două guverne, două parlamente, două capitale, două armate cu un singur conducător care se puteau uni în caz de primejdie. Noul stat urma să aibă două instituţii comune, ambele cu centrul la Focşani: Comisia Centrală și Înalta Curte de Justiţie şi Casaţie (tribunalul suprem).

V.3. Convenţia de la Paris (1858)

De asemenea, Convenţia garanta unele drepturi și libertăți cetățenești (desfiinţarea privilegiilor boiereşti, egalitatea la ocuparea funcţiilor, egalitatea la plata impozitelor, garantarea libertății individuale etc.). Se recomanda reglementarea raporturilor dintre țărani și proprietari. Convenţia era însoţită şi de o lege electorală bazată pe votul cenzitar.

V.3. Convenţia de la Paris (1858)

PROVOCAREA NR. 12–Wordwall – Joc de tip ”Cuvântul lipsă” – ”Convenția de la Paris din 1858”

V.4. Realizarea Unirii Moldovei cu Ţara Românească prin dubla alegere a lui Al. I. Cuza (1859)

După elaborarea Convenţiei de la Paris (1858), au fost numiţi câte trei caimacami în fiecare Principat, care au organizat alegerile pentru Adunările Elective care aveau rolul de a-l alege pe domnitor. Convenţia de la Paris nu interzicea alegerea aceleași persoane ca domn în ambele Principate.

V.4. Realizarea Unirii Moldovei cu Ţara Românească prin dubla alegere a lui Al. I. Cuza (1859)

La 5 ianuarie 1859, Adunarea Electivă a Moldovei l-a ales domn pe Al. I. Cuza. În Ţara Românească, Adunarea Electivă era dominată de conservatori care se opuneau unirii. Delegaţia moldoveană în drum spre Constantinopol a făcut un ocol pe la Bucureşti, unde a propus dubla alegere. Cuza a fost ales domn în Ţara Românească la 24 ianuarie 1859. Astfel, Marile Puteri au fost puse în faţa faptului împlinit.

Theodor Aman – ”Proclamarea Unirii”

Dubla alegere a lui Al. I. Cuza a ridicat problema dacă a fost sau nu o încălcare a convenţiei de la Paris. Pentru a se discuta această problemă, reprezentanţii marilor puteri s-au întâlnit în cadrul Conferinţei de la Paris (1859) care a recunoscut dubla alegere. Astfel s-a deschis o nouă epocă în istoria românilor.

V.4. Realizarea Unirii Moldovei cu Ţara Românească prin dubla alegere a lui Al. I. Cuza (1859)

V.4. Realizarea Unirii Moldovei cu Ţara Românească prin dubla alegere a lui Al. I. Cuza (1859)

Rolul statului român/Importanța constituirii statului român: -rol în obținerea independenței României -nucleu pentru realizarea României Mari -agent al modernizării în perioada 1859-1918 (Reformele din timpul lui Al. I. Cuza, Carol I, Ferdinand I).

Theodor Aman – ”Unirea Principatelor Române”

PROVOCAREA NR. 13–Wordwall – Joc de tip ”Cuvântul lipsă” – ”Dubla alegere a lui Al. I. Cuza”

PROVOCAREA NR. 14–Wordwall – Joc de tip ”Chestionar” – ”Unirea Principatelor Române – Test 1”

PROVOCAREA NR. 15– Wordwall – Joc de tip ”Chestionar” – ”Unirea Principatelor Române – Test 2”

FĂURITORI AI ROMÂNIEI MICI

VI.2. Consolidarea statului român în timpul domniei lui Carol I

După înlăturarea lui Cuza, oamenii politici români au fost de acord să aducă la conducerea ţării un prinţ străin, aşa cum prevedeau Rezoluțiile Adunările Ad-Hoc din 1857. Cu sprijinul Franţei a fost ales prinţul german Carol de Hohenzollern-Sigmaringen.

Prin urcarea lui Carol pe tronul României, marile puteri au fost puse în fata faptului împlinit dar rezistența lor s-a diminuat treptat. În octombrie 1866, Carol a facut o vizita la Istanbul, în timpul căreia a primit firmanul de numire din partea sultanului.

VI.2. Consolidarea statului român în timpul domniei lui Carol I

PROVOCAREA NR. 17 – EdPuzzle – ”Carol I devine domnitor al României”

VII. Crearea statului național unitar român (Marea Unire din 1918)

Statul național unitar român s-a realizat în anul 1918 prin eforturile românilor într-un context extern favorabil determinat de desfășurarea Primului Război Mondial (1914-1918). Acest eveniment internațional a dus la prăbuşirea marilor imperii (rus, otoman, austro-ungar) și afirmarea, în plan internațional, a dreptului popoarelor la autodeterminare și a celui al naționalităților. Pe parcursul anului 1918, românii din Basarabia, Bucovina și Transilvania au realizat treptat trecerea de la autonomie la unirea cu România. În cadrul unor adunări populare care au avut loc la Chișinău, Cernăuți și Alba Iulia, românii din Basarabia, Bucovina, Transilvania și Banat au decis unirea acestor provincii cu România.

VII.1.Unirea Basarabiei cu Vechiul Regat (27 martie 1918)

PROVOCAREA NR. 18 – Wordwall – Joc de tip ”Cuvântul lipsă” – ”Basarabia”

VII.1.Unirea Basarabiei cu Vechiul Regat (27 martie 1918)

În 1917, comuniştii au preluat puterea în Rusia şi au proclamat dreptul popoarelor la autodeterminare. La Chişinău, s-a desfăşurat Congresul soldaţilor moldoveni care a decis autonomia Basarabiei şi constituirea unui organ reprezentativ al Basarabiei numit Sfatul Ţării condus de Ion Inculeţ.

La 2 decembrie 1917, Sfatul Ţării a proclamat Republica Democratică Moldovenească al cărei preşedinte a fost numit Ion Inculeţ. Tulburările provocate de ruşi au determinat Sfatul Ţării să ceară ajutorul trupelor române. Drept urmare, în ianuarie 1918, guvernul rus a rupt relaţiile diplomatice cu România şi i-a sechestrat tezaurul. Sfatul Ţării a proclamat independenţa Republicii Democratice Moldoveneşti. La 27 martie 1918/9 aprilie 1918, la Chișinău a avut loc Congresul general al Basarabiei. Sfatul Ţării a decis unirea Basarabiei cu România.

VII.1.Unirea Basarabiei cu Vechiul Regat (27 martie 1918)

Clădirea din Chișinău care a găzduit Sfatul Țării

27 martie/9 aprilie 1918 - Sfatul Țării votează unirea Basarabiei cu România

PROVOCAREA NR. 19 – EdPuzzle – ”Unirea Basarabiei cu Regatul României”

VII.2. Unirea Bucovinei cu Vechiul Regat (15 noiembrie 1918)

La 14 octombrie 1918, la Cernăuţi, a avut loc o adunare a românilor care a decis autonomia Bucovinei. Pentru conducerea provinciei s-a format un Consiliu Naţional Român al cărei preşedinte a fost Iancu Flondor. Consiliul Naţional a solicitat ajutor guvernului român. În noiembrie 1918, armata română a intrat în Bucovina. La 15 noiembrie 1918, la Cernăuţi a avut loc Congresul general al Bucovinei care a decis unirea Bucovinei cu România.

VII.2. Unirea Bucovinei cu Vechiul Regat (15 noiembrie 1918)

Palatul Metropolitan din Cernăuți unde a fost votată unirea Bucovinei cu România

PROVOCAREA NR. 20 – EdPuzzle – ”Unirea Bucovinei cu Regatul României”

VII.3.Unirea Transilvaniei cu Vechiul Regat (1 decembrie 1918)

PROVOCAREA NR. 21– Wordwall – Joc de tip ”Cuvântul lipsă” – ”Istoria Transilvaniei”

VII.3.Unirea Transilvaniei cu Vechiul Regat (1 decembrie 1918)

În cursul anului 1918, Austro-Ungaria a fost supusă presiunii luptei popoarelor asuprite pentru autodeterminare. La 12 octombrie 1918, Comitetul Executiv al Partidului Naţional Român, întrunit la Oradea, a adoptat o Declaraţie (Proclamaţie) redactată de Vasile Goldiş în care se arăta că naţiunea română este decisă să-şi declare autodeterminarea. Această Declaraţie de Autodeterminare a fost citită la 29 septembrie/18 octombrie 1918 de Al. Vaida–Voevod în cadrul unei şedinţe a Parlamentului maghiar de la Budapesta.

VII.3.Unirea Transilvaniei cu Vechiul Regat (1 decembrie 1918)

Un organism al românilor (Consiliul Naţional Român Central), format din 12 membri (Vasile Goldiş, Ştefan Cicio Pop, Al. Vaida Voevod etc.), a preluat puterea politică în Transilvania.  În perioada 13–15 noiembrie 1918, la Arad, au avut loc tratative între delegaţii CNRC şi delegaţia maghiară care a oferit românilor doar autonomia Transilvaniei în cadrul Ungariei. Dar românii doreau independenţa, nu doar autonomia.

CNRC a organizat la Alba Iulia, la 1 decembri e 1918, Marea Adunare Naţională a românilor la care au participat peste 100 000 de persoane şi 1228 de delegaţi. Vasile Goldiş a citit Rezoluţia Unirii care cuprindea 9 puncte. Se accepta unirea Transilvaniei cu România cu condiţia înfăptuirii unor reforme (reforma agrară, votul universal etc.). A doua zi au fost alese organele provizorii ale puterii de stat: Marele Sfat Naţional şi Consiliul Dirigent prezidat de Iuliu Maniu.

PROVOCAREA NR. 22 – EdPuzzle – ”Unirea Transilvaniei cu Regatul României”

VII.4. Recunoașterea internațională a Marii Uniri din 1918

Recunoașterea în plan internațional a actelor de unire din 1918 s-a realizat prin tratatele semnate în cadrul Conferinței de Pace de la Paris din anii 1919-1920. Rusia nu a recunoscut unirea Basarabiei cu România, dar aceasta a fost recunoscută printr-un tratat semnat de Anglia, Franța, Italia, Japonia și România. Austria a recunoscut unirea Bucovinei cu România prin tratatul de pace de la Saint Germain (1919). Ungaria a recunoscut unirea Transilvaniei cu România prin Tratatul de la Trianon (1920).

PROVOCAREA NR. 23 – EdPuzzle – ”România la Conferința de pace de la Paris”

PROVOCAREA NR. 24 – EdPuzzle – ”Recunoașterea unirii Basarabiei”

VII.5. Consecințele constituirii statului național unitar român

A crescut populaţia României, precum şi ponderea minorităţilor naţionale. Potrivit recensământului din 1930, românii reprezentau 79,1% din populaţia țării de peste 18 milioane de locuitori (maghiari: 7,9%, germani: 4,1%, evrei: 4%). A crescut suprafaţa României (de la 137 000 km2 la 295 000 km2). Crearea condițiilor favorabile pentru modernizarea societății românești (adoptarea Constituției din 1923, adoptarea de reforme).

Adoptarea unor reforme economice în anii 1920-1921: reforma monetară, reforma financiară (prin care s-a introdus un sistem unic de impozitare pe întreg teritoriul României Mari), reforma agrară (prin care a fost expropriată 66% din suprafața arabilă deținută de moșieri). Reforma agrară a avut urmări importante: desființarea marii proprietăți și lichidarea puterii economice a marilor moșieri, predominarea micii prorpietăți.

La 15 octombrie 1922, la Alba Iulia, Ferdinand şi Maria au fost încoronaţi regi ai României Mari în faţa a zeci de mii de oameni.

Samoilă Mârza a fost un fotograf român cunoscut mai ales pentru realizarea singurelor fotografii care surprind Marea Adunare Națională de la Alba Iulia.

PROVOCAREA NR. 25 – Wordwall – Joc de tip ”Clasament” – ”Marea Unire-Fapte istorice”

PROVOCAREA NR. 26 – Wordwall – Joc de tip ”Potrivește” – ”Făuritori ai României Mari”

PROVOCAREA NR. 27 – Wordwall – Joc de tip ”Chestionar” – ”Marea Unire”