Want to make creations as awesome as this one?

Transcript

Proiect realizat de Erica orășanu și ioana ivaș

eminescu și opera sa genială

Coperta broșurii

„Urmeze încă-n cale-ți și lacrima duioasă, Ce junii toți o varsă pe trist mormântul tău, Urmeze-ți ea prin zboru-ți în cânturi tânguioase, În cânturi răsunânde, suspine-armonioase, Colò, în Eliseu!”

Urmeze încă-n cale-ți și lacrima duioasă, Ce junii toți o varsă pe trist mormântul tău, Urmeze-ți ea prin zboru-ți în cânturi tânguioasĕ, În cânturi răsunânde, suspine-armonioasĕ, Colò, în Eliseu!

„La mormântul lui Aron Pumnul”

Poezia este scrisă de Eminescu în anul 1866 și publicată în broșura scoasă de elevii profesorului, numită Lăcrămioarele învățăceilor gimnaziști.

Un pas important în creația Eminesciană

„De-aș avea” este poezia cu care Eminescu debutează în revista Familia din Pesta. Această revistă îi aparținea lui Iosif Vulcan, cel care a reușit să îl convingă pe marele poet să își schimbe numele în Eminescu.

Până ce mor, Pleacă-te îngere La trista-mi plângere Plină de-amor. Nu e păcat? Ca să se lepede Clipa cea repede Ce ni s-a dat?
Stelele-n cer Deasupra mărilor Ard depărtărilor Până ce pier. După un semn Clătind catargele Tremură largile Vase de lemn; Nişte cetăţi Veghind întinsele Si necuprinsele Singurătăţi. Orice noroc Şi-întinde-aripile Gonit de clipele Stării pe loc.

POET PÂNĂ ÎN ULTIMA CLIPĂ

La scurt timp după moartea poetului, medicii au găsit în haina sa carnetul cu ultimele sale versuri. În versurile fără titlu se simte așteptarea decesului. Următoarele versuri au fost publicate în numărul din 23 iulie 1889 din revista „Fântâna Blanduziei”.

Când amândoi vom fi pământ, Căci el pe toți ne-adună, S’o stinge dor și jurământ, Cu viețile ‘mpreună, Ci ‘n lungul negrei vecinicii Cântarea-mi se va naște, Ce numai tu n’ ai vrut să știi O lume va cunoaște.În mintea vremilor ce vinVa răsări cuvântu-mi, Cu ‘ntreg al sufletului chin, Ca iarba pe mormântu-mi.Și-n versul meu ce va trăi Infamă apăre – vei, Cum n’ a fost alta, nici va fi În neamu ‘ntreg al Evei.
Cum ai putut a-ți bate joc De patimile mele, De dulci petreceri la un loc Din ceasuri ca acele? Cum le-ai menit pe toate rău, De s’au ales deșerte? Dar care – i acel Dumnezeu În stare să te ierte?

„Cu gândiri și cu imagini”

Amintire, iubire, artă

vă mulțumim pentru atenție!