In Esprits, nr. 253 (6), iunie 1999, p. 8-12
Paul Ricoeur, „Le paradigme de la traduction”
Doctorandă : Adnana Popescu (Giroud)
Data : 05/04/2022
Paul Ricoeur (1913-2005)
Concepte și teorii abordate :
existențialismul creștin și teologia protestantă ;
conceptele de sens, de subiectivitate și funcția euristică a ficțiunii în literatură și istorie
01. Intrarea în traducere
02. Diversitatea limbilor
04. Fidelitate vs. trădare
05. Dorința traducerii
06. Dileme
08. Traducerea internă
09. Concluzie
07. Doliul traducătorului
Cuprins
03. Traductibil vs. intraductibil
Traducerea externă : traducerea în sensul strict al termenului, adică un transfer al unui mesaj verbal dintr-o limbă în alta (traducere susținută de Antoine Berman în L’Épreuve de l'étranger, unde autorul recunoaște pluralitatea limbilor)
Traducerea internă : traducerea în sens larg, ca sinonim al interpretării unui ansamblu semantic în interiorul aceleiași comunități lingvistice (evocată de George Steiner în Après Babel : „Comprendre, c'est traduire”).
Intrarea în traducere
Două căi de acces la actul traducerii :
1. traducerea „externă” sau extra-langagière
2. traducerea „internă” sau intra-linguistique
.01
Accesul la traducere
Diversitatea limbilor
.02
Pluralitatea limbilor stă la baza exercițiului de traducere și îl face posibil.
Această multiplicitate indeniabilă nu este doar inutilă, ci și nuizibilă, întrucât schimbul este ușurat în contextul intra-comunitar, dar devine impracticabil în afara comunității vizate („une prodigalité néfaste”, Steiner)
Dispersia-confuzie inițiată de mitul lui Babel este, astfel, percepută ca o catastrofă iremediabilă a limbajului.
Traductibil versus
intraductibil
.03
Două tendințe sunt menționate : fie diversitatea limbilor implică o eterogeneitate radicală, și atunci orice traducere este imposibilă, fie actul traducerii se explică prin existența unui fond comun care o face inteligibilă.
În acest caz, este necesară regăsirea acestui fond comun (pista limbii originare) sau reconstruirea sa logică (pista limbii universale, o limbă absolută, trancendentală care poate fi explicitată prin tabele fonologice, lexicale, sintaxice, retorice).
Ricoeur insistă în mod explicit asupra incoerenței și eșecului ipotezelor
limbii originare (Olander denunță antisemitismul lingvistic și existența limbii ariene, Walter Benjamin își manifestă nostalgia față de „limba perfectă, pură” care propune un orizont mesianic actului de traducere)
și limbii universale (Umberto Eco și Bacon au ambiția de a elimina imperfecțiunile din limbile naturale, Leibniz propune un lexic universal și creaază o culegere cu reguli de compoziție posibile), întrucât o limbă perfectă ar presupune o omonimie completă între semn și lucru, adică între limbaj și lume.
Nu doar imperfecțiunile limbilor naturale sunt problematice, ci sistemul lor general de funcționare.
.04
Ce alterativă ?
Ricoeur încurajează traducătorul să îmbrățiseze alternativa fidelitate vs. trădare.
Fidelitate versus trădare
Autorul inistă, în acest sens, asupra noțiunii de intraductibilitate (concluzia etnolingviștilor B. Lee Whorf și E. Sapir) care subliniază caracterul de non-suprapunere a diferitelor unități (decupaje) – fonetice, conceptuale, sintactice – pe baza cărora este construit sistemul lingvistic.
Exemple :
- „bois” în franceză face referire la material și la pădure
- timpurile verbale nu sunt explicite în toate limbile
Dorința
traducerii
.05
Dorință dincolo de constrângere și de utilitate ;
Dorință care a motivat lucrările lui Goethe, von Humboldt, Novalis, Schleiermacher (traducător al lui Platon), Hölderlin, Walter Benjamin sau Luther (intenția de a „germaniza” Biblia) prin voința de a lărgi orizontul propriei limbi pentru a-i cunoaște și desăvărși, de asemenea, resursele.
Hölderlin : „Ce qui est propre doit être aussi bien appris que ce qui est étranger”.
.06
Dileme
Cauza dilemei fidelitate vs. trădare : lipsa unui criteriu absolut în recunoașterea unei bune traduceri. Ar fi trebuit, în acest sens, să existe un al treilea text, purtător al unui sens identic cu cel vehiculat între textul sursă și textul rezultat.
Paradoxul traducerii rămâne evident : o bună traducere nu poate viza decât o echivalență presupusă, care nu e fondată pe nicio identitate de sens putând fi probată. Deci o echivalență fără identitate.
După Ricoeur, nici măcar re-traducerile marilor texte nu anihilează dilema dintre fidelitate și trădare.
Ricoeur propune traducătorului să efectueze un adevărat doliu, un abandon al idealului limbii perfecte, care alimentează, probabil, atât dorința de a traduce cât și nostalgia limbii originare sau utopia limbii universale.
.07
Doliul traducătorului
H.-C. Askani :
A traduce înseamnă a servi doi stăpâni, străinul prin alteritatea sa și lectorul prin dorința sa de apropriere.
Actul traducerii impune, astfel, pe lângă misiunea intelectuală, teoretică sau practică, și o problemă etică, iar concilierea lectorului cu autorul se poate realiza prin practica „ospitalității limbajului” („l'hospitalité langagière”).
Traducerea „internă”
Traducerea internă revelează incompatibilitatea dintre limba universală și limbile naturale din cauza diversității și vivacității procedeelor utilizate în interiorul aceleiași limbi, dar și a practicii reformulării, care exhibează „negăsitul sens identic”.
Ricoeur identifică printre sursele interpretării multiple (deci a neînțelegerii) trei unități complementare : cuvintele – prin polisemia lor –, frazele – din cauza ambiguității raportului dintre semnificat și referent – și textele – utilizarea tropilor, a figurilor retorice sacrifică „onestitatea” intenției de a convinge.
Eterna dilemă a traducerii sensului sau a cuvântului rămâne, astfel, valabilă.
.08
Concluzie
Datorită (sau din cauza) propensiunii limbajului pentru enigmă, pentru artificiu, pentru secret, noțiunea de fidelitate se impune : fidelitate cu capacitatea limbajului de a prezerva secretul în ciuda propensiunii sale de a-l trăda. Fidelitate mai mare cu sinele decât cu celălalt.
Poziția lui Ricoeur rămâne, în consecință, evazivă : acesta are tendința de a privilegia „intrarea pe poarta străinului” dar recunoaște, de asemenea, și munca reflexivă a limbajului asupra sinelui în traducerea „internă”.
.09
