codrul in literatura

Horotan ANTONIA MARIA CLASA XI A

Prof. Paula Cristina Murgu

Codrul în literatură

Cucul cântă, mierle, presuri – Cine ştie să le-asculte? Ale pasărilor neamuri Ciripesc pitite-n ramuri Şi vorbesc cu-atât de multe Înţelesuri."

Din izvoare şi din gârle Apa sună somnoroasă; Unde soarele pătrunde Printre ramuri a ei unde, Ea în valuri sperioase Se azvârle.

"Tresărind scânteie lacul Şi se leagănă sub soare; Eu, privindu-l din pădure, Las aleanul să mă fure Şi ascult de la răcoare Pitpalacul.

Freamăt de codrude mihai eminesc

"În război viaţa omului e ca floarea, se scutură te miri de ce..."

Citate celebre din romanul Pădurea spânzuraţilor de Liviu Rebreanu :

"Vei pricepe multe lucruri nevăzute, căci viaţa şi lumea sunt pline de taine grele."

"Crestele munţilor se desenau pe cer ca un ferăstrău uriaş cu dinţii tociţi."

Apostol Bologa este personajul principal al romanului "Padurea spanzuratilor", primul erou din literatura romana .intruchipat de intelectualui ce traieste o drama de constiinta, un tragic conflict interior declansat de sentimentul datoriei de cetatean fata de legile statului austro-ungar si apartenenta la etnia romaneasca.

Liviu Rebreanu (1885-1944) este creatorul romanului romanesc modern, deoarece scrie primul roman realist obiectiv din literatura romana, "Ion" si primul roman obiectiv de analiza psihologica din proza romaneasca, "Padurea spanzuratilor".

Padurea Spanzuratilor de Liviu Rebreanu

Lirica eminesciană evidenţiază pregnant imaginea codrului. Un vers al poetului spune: “Al meu suflet e înfrăţit cu codrul”, investindu-l astfel cu puterea de neegalat a geniului său. Imaginea codrului i s-a furişat şi sedimentat în suflet încă de copil – “fiind băiat păduri cutreie­ram”, întrucât impresiile cele mai puternice, şi care se ţin minte sunt acelea dobândite în copilărie: “Unde eşti, copilărie, Cu pădurea ta cu tot ?” Încă de la primele afirmări poetice, tânărul poet a cântat meleagurile natale: “Aş vrea să văd acuma natala mea vâlcioară Scăldată în cristalul pârăului de-argint,

Romanticii iîi acorda sensuri simbolice pentru ei, pădurea este locul fericirii absolute, paradisul terestru care evadează ființa umană

Simbioza istorică dintre codru și existența poporului român a fost exprimată in zicala tradițională "codru-frate cu romanul" și expresia cunoscută "frunză verde, foaie verde". Pădurea o mai putem caracteriza ca fiind un spațiu misterios, un labirint care deseori trezește spaime prin caracteristicele ei naturale, adică întunecate, peisaje umbrite și deseori moarte.

Motivul pădurii în literatură

Fereastra e deschisă… vioarele plâng… O, ninge… şi toate se sting… Palidă, toamna nervoasă, cântând a muritÎmi cade vioara şi cad ostenit, Iar toamna, poetă, cântând a murit."

"Toamna în grădină îşi acordă vioara. Plâng strunele jalnic, lung şi prelung Şi-n goala odaie acorduri ajung… Şi plâng în odaie, şi eu din vioară…Plâng strunele toate lung şi prelung.

toamna murind de george bacovia

Casa memorială Vasile Alecsandri de la Mirceşti

Pe sub poale de pădure Merg copilele la mure, Nevestele la alune Şi râd ca nişte nebune. Eu m-am dus să tai nuiele Şi prin huci am dat de ele. Venit-a ploaie cu vânt De le-a ţipat la pământ. Eu am fost băiat milos, M-am lăsat cu ele jos Şi le-am mâncat murele Şi le-am muşcat gurile.

Pe sub poale de pădurede Vasile Alecsandri

Înţelepţii lasă plantele, arborii, florile să le vorbească. Iar ele le dezvăluie secretele lor, multe dintre ele mult mai subtile decât ar putea descoperi o analiză chimică. Apropiindu-ne plantele în acelaşi fel astăzi, şi privindu-le nu ca pe nişte obiecte pe care le folosim în mod egoist, ci tratându-le ca părţi integrale ale unităţii noastre, adevărata valoare a plantei, a arborelui se va mări.

Marcel Prevost, în prefaţa la volumul “La foret” de A. Jacquot, în 1911, spunea: “Frumuseţii mării şi a muntelui i se poate compara numai frumuseţea pădurii. Dar în splendoarea forestieră este un “nu-ştiu-ce” mai viu, mai apropiat sufletului uman. Un arbore mare este o fiinţă care respiră alături de noi şi care, departe de a ne sărăci aerul, îl purifică. Arhitectura arborilor, care variază fără sfârşit, ne oferă exemple inepuizabile de fantezie decorativă. Din pădure emană o senzaţie de liniştire, de seninătate, de reculegere. Arborele este şi umbră şi adăpost, şi toate acestea în pitoresc, în mişcare şi în culoare.”

pădurea simbol al armoniei

anul (1884)

"La mijloc de codru des Toate păsările ies, Din huceag de aluniş La voiosul luminiş, Luminiş de lângă baltă, Care-n trestia înaltă Legănându-se din unde, În adâncu-i se pătrunde Şi de lună şi de soare Şi de păsări călătoare, Şi de lună şi de stele Şi de zbor de rândunele Şi de chipul dragei mele."

La mijloc de codru des de Mihai Eminescu

Santiago Ramon y Cajal

Natura ne este ostilă când n-o cunoaștem; cruzimile ei sunt o răzbunare îndreptată împotriva indiferenței noastre. A-i asculta pulsul intim, cu fervoarea unei pasionate curiozități, echivalează cu descifrarea secretelor ei; înseamnă, din vitregă și mânioasă, s-o prefaci într-o mamă bună și înduioșată.

"Cine-mi eşti, pădure, Lamură uşure, Versului meu teafăr, Zborul de luceafăr, Cănd te sună cerul, Arşiţa şi gerul, Din pământ te sapă, Viscolul spre apă! Printre frunze-n dungă, Îmi foieşti în pungă, Pădure de gânduri, Leagăn pentru scânduri! Cine-mi eşti, pădure, Lamă de secure, Vis de-ncrângătură Semn de legătură."

Cine mi-eşti pădure ! de Constantin păun

valeriu butulescu 2008

"La noi nu se mai poate fura ca-n codru. Însuși codrul a fost furat."

În natură căutați mai întâi formă, apoi valorile și raporturile tonale; în sfârșit, culoarea și execuția. Iar toate acestea, supuse sentimentului care va încearcă. -Jean Baptiste Camille Corot

Mulțumesc pentru atenția acordată !