Confesiunile unui prieten imaginar-ANDRA

Memoriile lui Jacques PapierConsemnate de Michelle Cuevas

CONFESIUNILE UNUI PRIETEN IMAGINAR

În primul capitol, Jacques afirmă faptul că toată lumea îl urăște,cu excepția mamei, tatălui și surorii gemene, Fleur. Acest lucru este valabil pentru primii lui opt ani de viață.

TOATĂ LUMEA ÎL URĂȘTE PE JACQUES PAPIER

CAPITOLUL 1

Jacques descrie relația dintre el și câinele Francois, care l-a lătrat opt ani de zile, de când l-a adus acasă pe când era pui. De asemenea, băiatul consideră că, probabil caracterul urât al lui Francois are legătură cu aspectul acestuia, câinele având picioare boante și trupul ca o banană.

FRANCOIS, ȘORICARUL CEL RĂU

CAPITOLUL 2

Părinții lui Jacques au un magazin de păpuși, iar Fleur și tatăl ei poartă un dia-log cu privire la oamenii care au nevoie de păpuși. Tatăl îi exemplifică mai multe meserii în care oamenii au nevoie de păpuși iar fetița ajunge la concluzia că doar oamenii singuratici au nevoie de ele și se bucură că ea îl are pe Jacques cu care să vorbească și să se joace.

Păpușile lui Papier

Capitolul 3

Școala i se pare băiatului locul în care toată lumea îl urăște și dă exemple din fiecare zi a săptămânii.

Nu, serios. Toată lumea îl urăște pe Jacques Papier

Capitolul 4

Jacques și Fleur au făcut împreună o hartă cu locuri doar de ei cunoscute și care aveau o anumită importanță.

Harta noastră

Capitolul 5

Uneori, duminica, familia mergea la muzeul copiilor. Pentru cei doi copii distracția consta în a face comentarii răutăcioase despre magicianul Maurice. Într-o duminică, acesta îi observă râzând pe seama lui și o cheamă pe fetiță pe scenă unde îi dă o busolă și o bagă într-o cutie de unde dispare, dar reapare lovind de trei ori în busolă. După aceea, Maurice îi oferă busola lui Fleur.

Maurice Magnificul

Capitolul 6

În ziua următoare, Jacques aude o discuție dintre părinți care consideră că au greșit încurajând-o pe Fleur să aibă un prieten imaginar.

Buimăceală

Capitolul 7

Jacques este uimit că, deși obișnuiește să împartă totul cu Fleur, nu știe despre prietenul imaginar al fetei.

De-adevăratelea

Capitolul 8

De dimineață, Jacques plănuiește să-și facă și el un prieten imaginar și merge la bibliotecă să se documenteze. Bibliotecara se comportă ca și cum el nu ar exista și găsește singur o carte.

R de la Ridicol

Capitolul 9

Băiatul inventează activități cu prietenul imaginar și le desfășoară în prezența lui Fleur, care îl întreabă ce face. Jacques îi spune despre prietenul imaginar, dar nu prea se pricepe să-l descrie și fata crede că inventează. Băiatul îi spune că are și o poză cu el și fuge în dormitor ca să câștige timp pentru a o convinge.

Eu și noul meu cel mai bun prieten

Capitolul 10

Jacques face o listă cu potențialii prieteni imaginari.

O listă cu potențiali cei mai buni prieteni

Capitolul 11

Hotărât asupra personalității prietenului său imaginar, băiatul îl prezintă familiei. După cină, copiii se duc în patul părinților din cauza coșmarurilor. Pentru că dragonul ocupa cam mult loc, tatăl cade din pat și, furios, începe să țipe că este înconjurat de prea multă imaginație.

Marele Hering Dragon

Capitolul 12

În timp ce stătea în parc, Jacques vorbește cu o fetiță în costum de cowboy, de la care află că ea este Văcărița Patinatoare, prietena imaginară a altei fetițe din parc.

Văcărița Patinatoare

Capitolul 13

În timpul dialogului, Văcărița Patinatoare încearcă să-l convingă pe băiat că și el este imaginar.

Urlă, țârâie, cântă

Capitolul 14

A doua zi, Jacques stă abătut în pat privind razele de praf plutitor ce legau ferestrele de podea și se întreabă dacă suntem făcuți din aceeași materie ca stelele. Așa a decurs toată ziua, până când mama a venit să le spună noapte bună.

Praf plutitor

Capitolul 15

Toată lumea (încă) îl urăște pe Jacques Papier CAPITOLUL 16(Probabil că nimeni nu-l urăște pe Jacques Papier/Pentru că probabil nimeni nu știe că există.)

Capitolul 16

Jacques se hotărăște ca, în fiecare zi, să experimenteze câte ceva. Luni, stă în mijlocul terenului de kickball, în timpul meciului. Marți, dansează step pe catedră, în timpul orei de geografie. Miercuri, este gata să parieze cu toată lumea de la cantină că poate să mănânce o tavă întreagă cu castronașe cu șarlotă. Joi, a stat în fața ușii de la sufragerie și s-a uitat cum familia lui a luat cina. Astfel, până vineri a acumulat o serie de stări noi și multe informații inutile, ajungând la o stare de panică.

Vine valul Băiatul se întâlnește din nou cu Văcărița Pati-natoare, iar aceasta încearcă din nou să-l convingă că e imaginar, iar acesta intră într-o stare de panică.

Capitolul 17

În care eu, Jacques Papier, trec printr-o criză existențială Continuă criza existențială a lui Jacques, iar Fleur încearcă să-l convingă că nu este imaginar.

Capitolul 18

Oalele, cratițele și viețile noastre ridicole Ca să uite de toate acestea, Jacques se hotărăște să spioneze familia Papier, pe Fleur în timp ce încerca să-și dovedească faptul că e imaginară. Fata întrerupe un spectacol de teatru, dar piesa continuă ca și cum ea nu ar fi acolo, intră în cușca unei gorile care e oarbă și surdă, toate acestea făcând-o să creadă că e imaginară.

Capitolul 19

Sirena și calul Îngrijorați de faptele lui Fleur,părinții îi spun fetiței că o vor duce la psihiatru. Ca să le arate că este imaginară, fata își dă singură cu o tigaie în cap, crezând că nu va simți nimic.

Capitolul 20

Domnul Pomană După ce merg la urgențe, familia ajunge la cabinetul de psihiatrie al doctorului Stephane. Aici, după ce Fleur intră în cabinet, Jacques stă de vorbă cu ceilalți prieteni imaginari, printre care se află și o șosetă murdară care îi va povesti viața ei.

Capitolul 21

Scurta, dar odorifica poveste a Șosetei Împuțite Șoseta îi povestește lui Jacques că este prietena imaginară a celui mai dezordonat copil din lume, care are cei mai ordonați părinți din lume. Depășiți de situație și speriați de glumele mirositoare ale băiatului, ajutat de prietena lui imaginară, părinții decid să-l ducă la psihiatru.

Capitolul 22

O invitație Jacques și-a lipit urechea de ușă pentru a asculta ce spunea psihiatrul, dar nu a apucat să asculte toate conversația, deoarece Domnul Pomană i-a propus să meargă la clubul lor, clubul Imaginari Anonimi. ,

Capitolul 23

Imaginarii Anonimi Băiatul stătea în casa de joacă roz. Primul care și-a spus povestea a fost un uriaș imaginar, care se numea Toate Lucrurile. După ce acesta termină Jacques, își dădu seama cine mai era în club- o pasăre grasă și portocalie cu cap de hipopotam, un monstru mov și pufos cu niște aripioare mici prinse de spate, într-un colț se mai ascundea o siluetă întunecată, Domnul Pomană și Văcărița Patinatoare.După ce Toate Lucrurile a terminat de povestit, a început Văcărița să zică și ea povestea ei.

Capitolul 24

Lumina Lunii Șoseta Împuțită l-a anunțat pe Jacques ca fiind un membru nou al clubului, iar el și-a zis povestea și a spus că vrea să fie liber. =

Capitolul 25

Baubau Jacques află că silueta întunecată se numea Baubau și poartă un dialog cu el, în care află că Baubau poate să îl ajute să fie liber.

Capitolul 26

Harta despre mine În acea seară, Jacques a adăugat pe hartă o insulă, pe care nu era desenat nimic și a avut un dialog cu Fleur, în care îi spune că plănuiește să ajungă acolo, dar încă nu știe cum și ce există pe acea insulă.

Capitolul 27

O listă cu ce plănuiam eu, Jacques Papier, să fac cu libertatea mea Jacques scrie o listă cu ce plănuiește să facă în momentul în care va fi liber.

Capitolul 28

Colegul dansator de country Jacques s-a așezat lângă Văcărița Patinatoare. După un lung dialog între cei doi, băiatul i-a spus fetei că vrea să plece să afle răspunul la câteva întrebări pe care le avea.

Capitolul 29

Lucruri mici Jacques și Fleur vorbesc despre hotărârea lor ca băiatul să fie liber. Cei doi copii s-au luat de mână, iar Fleur și a imaginat din toată inima că băiatul e liber.

Capitolul 30

Cu toate pânzele sus Fleur își imaginează cum ar putea arăta Jacques atunci când e liber.

Capitolul 31

Întuneric Jacques a văzut numai întuneric și s-a gândit la cum arăta casa, la părinți și la strălucirea din ochii lui Fleur atunci când vorbea despre el.

Capitolul 32

Libertate? După ce întunericul s-a dus, Jacques și-a dat seama că se afla legat cu o frânghie groasă de trunchiul unui copac uriaș. Deodată a auzit o voce a unui băiat care, la scurt timp, s-a ivit de după copac. Cei doi s-au salutat, iar Jaques l-a întrebat cum a ajuns el, Jacques Papier, în viața reală și adevărată iar băia-tul i-a spus că este noul lui prieten imaginar.

Capitolul 33

Bandiții Dum - dum Jacques și-a dat seama că fusese eliberat de Fleur pentru a fi imaginat de alt copil, pe nume Pierre. Luni, cei doi băieți au fost jefuitori de bănci și se numeau Bandiții Dum-dum. Marți, Pierre a zis că sunt piloți și și-a imaginat că erau imbrăcați în costume demodate de aviatori, cu căști pe cap și că trebuie să sară din avion, dar avionul era un copac, iar Pierre a uitat să-și imagineze că au parașute și s-au lovit la cap. Miercuri Pierre a zis că erau îngrijitori la zoo și a stat jumătate de zi să urmărească un tigru care scăpase din cușcă, dar s-a dovedit că era vorba de o pisică, iar pistolul cu apă al lui Pierre, în loc să tranchilizeze bestia, a făcut exact opusul. Pierre s-a ferit de riposta felinei, dar și-a imaginat că Jacques nu a fost

Capitolul 34

atât de norocos și a fost zgâriat. Așa că avea zgârieturi din cap până-n picioare, mai puțin partea care fusese deja bandajată din ziua anterioară. Joi, s-au jucat de-a poveștile. Pierre a fost Făt-Frumos, iar Jacques a fost domnița la ananghie. Puterea lui a devenit neînsemnată. Avea o rochie dantelată și acoperită cu pietre prețioase în formă de inimă și părul lung. Bine că Pierre a fost chemat la masă înainte să-l trezească pe Jacques cu sărutul urât mirositor al dragostei adevărate. Până vineri, Jacques se săturase. În timp ce Pierre dormea, și-a luat coronița și fustițele cu dantele și s-a făcut nevăzut în noapte.

atât de norocos și a fost zgâriat. Așa că avea zgârieturi din cap până-n picioare mai puțin partea care fusese deja bandajată din ziua anterioară. Joi, s-au jucat de-a poveștile. Pierre a fost Făt-Frumos, iar Jacques a fost domnița la ananghie. Puterea lui a devenit neînsemnată. Avea o rochie dantelată și acoperită cu pietre prețioase în formă de inimă și părul lung. Bine că Pierre a fost chemat la masă înainte să-l trezească pe Jacques cu sărutul urât mirositor al dragostei adevărate. Până vineri, Jacques se săturase. În timp ce Pierre dormea, și-a luat coronița și fustițele cu dantele și s-a făcut nevăzut în noapte.

Îmi dau demisia! Jacques a ajuns înapoi la clubul Imaginarilor Anonimi și i-a întrebat pe ceilalți dacă își poate da demisia de la un job imaginar, iar aceștia i-au răspuns că se poate, dar trebuie să completeze un formular de plasament de la Biroul de repartiție, altfel poate fi imaginat de oricine în orice fel dorește, ca și cum ar fi un fel de plastilină.

Capitolul 35

Formularul de plasament Băiatul a trebuit să completeze un formular de plasament de la Biroul de repartiție.

Capitolul 36

Biroul de repartiție Angajata de la Biroul de repartiție i-a evaluat lui Jacques stările emoționale, iar el s-a mirat cum de putea să scrie în dosar, deoarece fusese imaginată cu opt brațe ca niște tentacule. Băiatului i se spusese că Biroul de repartiție se mu- ta tot timpul și, momentan, se afla într-o imensă cutie de carton dintr-o curte plină de jucării. După ce formularul a fost introdus în computer, acesta a scuipat o cartelă, iar funcționara i-a arătat spre o ușă făcută din carton și i-a spus că, atunci când va ieși pe acea ușă, va ajunge la destinație.

Capitolul 37

Lucrul pe care îl urăsc cel mai mult pe lume După ce a părăsit Biroul de repartiție, Jacques se afla într-o celulă și s-a hotărât să evalueze situația. A observat că simțea foarte multe mirosuri, auzul părea mai dezvoltat, îl mânca pielea, erau foarte mulți câini în închisoarea aceea și că se apropiau niște oameni. Grupul era compus din un bărbat cu uniformă tărcată, un cuplu și o fetiță cu o rochiță albă. După ce aceasta a alergat de la un capăt la altul al culoarului, s-a oprit în fața cuștii lui Jacques. Ea a spus că pe el îl vrea, dar nimeni nu-l putea vedea. Totuși, fetița a putut să-l ia acasă.

Capitolul 38

Merla + Cățel pentru totdeauna După ce a ajuns acasă la Merla, s-a uitat prin jur să vadă noile lui lucruri, apoi a rugat-o pe Merla să îl deseneze pentru a putea vedea cum arată.

Capitolul 39

Portretul lui Jacques Papier După ce a văzut portretul, Jacques s-a gândit la Francois, pentru că și-a dat seama că era un șoricar.

Capitolul40

Urgențe imaginare Jacques a căutat un telefon public pentru a suna la Biroul de repartiție și a așteptat până la numărul 99, după care i-a explicat angajatei că acum era un șoricar și că voia să fie repartizat altundeva pentru că lui nu-i plac șoricarii. Angajata i-a spus că sistemul caută cuvinte-cheie și probabil că îl alesese pe acesta, deși el scrisese că locuiește cu șoricar rău, pe nume Francois. Recepționera i-a zis să aștepte până luni, dar se poate și atunci se poate să fie zero la sută șanse pentru un transfer, după care i-a închis tele- fonul.

Capitolul 41

Mângâieri pe burtică și licurici Jacques s-a gândit cât de mult se văitase în trecut și și-a dat seama că nu avusese motive. Singurul avantaj vieții de câine era că avea voie să facă toate lucrurile pe care, altădată, el și Fleur nu aveau voie să le facă. Într-o zi, îi auzi pe părinții Merlei spunând că în curând îi vor lua fetiței un câine adevărat, iar Jacques s-a gândit că acesta era biletul lui de ieșire.

Capitolul 42

Câinele mi-a mâncat... nu. Câinele mi-a făcut tema După ce Merla a auzit că părinții îi vor lua un câine adevărat, în fiecare zi, Jacques aștepta la fereastră până când Merla se întorcea de la școală, iar apoi se apucau de treabă. Când părinții au auzit cât de multe lucruri făcuse Merla, s-au minunat și la fel și învățătoarea când vedea progresul fetiței.

Capitolul 43

Cel mai bun câine din lume După ce Merla a primit un câine adevărat, Jacques și-a strâns catrafusele de cățel, dar, chiar înainte să plece, Merla i-a spus că este cel mai bun cățel din lume.

Capitolul 44

Lucrurile de care o să-mi fie dor Când a ajuns din nou la Biroul de repartiție, a întâlnit-o pe Văcărița Patinatoare, iar după ce ea a plecat spre noua ei misiune, el s-a întâlnit cu Baubau și a purtat un dialog cu el.

Capitolul 45

Un hârciog paralizat de frică După ce a completat formularul din nou, Jacques a ieșit pe ușă în întâmpinarea noii lui misiuni. A intrat într-o sufragerie veche, după care a zărit un cap ascunzându-se în spatele unei canapele. Capul avea o claie de păr de culoarea nisipului și ochelari cu lentile groase. După ce Jacques a salutat silueta, aceasta a luat-o la goană și a închis ușa în urma ei. Jacques a bătut de câteva ori în ușă, iar la a treia bătaie aceasta s-a crăpat puțin. Când s-a trezit față-n față cu băiatul, l-a salutat din nou, dar acesta și-a acoperit capul cu mâinile. Jacques a văzut scris pe un ghiozdan numele ,,Bernard'' și i-a spus că el este imaginar, apoi Bernard a fost chemat la masă și-a zbughit-o spre bucătărie.

Capitolul 46

Yimello Jacques s-a alăturat și el lui Bernard și tatălui său la masă și și-a dat seama că tatăl lui Bernard e tocilar. După ce tatăl a plecat de la masa de prânz, cei doi copiii au început să vorbească unul cu altul.

Capitolul 47

Cuvinte care nu există Jacques a stat toată noaptea treaz și s-a gândit că nu există cuvinte pentru unele situații în care te afli.

Capitolul 48

Homarul atacă La școală, atunci când jucau ,,rațele și vânătorii'', Bernard stătea ascuns într-un tufiș până când jocul se termina. Într-o zi, unul dintre coechipieri l-a observat, iar acesta a trebuit să joace. Când a aruncat mingea, aceasta s-a îndreptat spre fata pe care el o plăcea și a lovit-o în ochi, iar Jacques a încercat să-l consoleze.

Capitolul 49

Farfallini! Cei doi băieți poartă un dialog despre cum ar putea Bernard să fie prieten cu fata pe care o lovise cu mingea, așa că Jacques și Bernard discută despre hobby-urile lui, pentru a găsi ceva romantic despre care să discute cu viitoarea lui prietenă și, până la urmă, decid ca Jacques să îi zică ce trebuie să spună.

Capitolul 50

Ai fost aici tot timpul? Bernard s-a strecurat prin infirmierie, iar când a întâlnit-o pe fetița pe care o chema Zoe și aceasta s-a prezentat, a amuțit. Jacques a încercat să-l ajute cu câteva complimente pe care să le spună, dar el a strigat că nu va face așa ceva, iar fetița a țipat la el dându-și seama că el a fost cel care a lovit-o.

Capitolul 51

Prima frază coerentă a micului Bernie Când Bernard se duce acasă la Zoe își acoperă și el ochiul cu un petic negru, iar fetița îl poftește înăuntru, unde Bernard reușește să rostească prima lui propoziție coerentă și face o descriere a casei sirenelor.

Capitolul 52

Părțile ascunse După ce Bernard s-a culcat, Jacques s-a gândit să facă o plimbare. Dintr-o dată, picioarele l-au purtat la căsuța Imaginarilor Anonimi. El a deschis ușa roz și s-a așezat în spate. Jacques l-a ascultat pe primul vorbitor, deși nu vedea pe nimeni. După ce toată lumea și-a spus povestea, Jacques și-a croit drum spre micul imaginar și și-a dat seama că era Văcărița Patinatoare.

Capitolul 53

O lume întreagă într-un fir de praf După ce se salută, Văcărița îi spune că poți să recunoști o persoană dacă te uiți în ochii ei, iar băiatul își amintește ochii lui Fleur. Văcărița Patinatoare îi spune că are o surpriză pentru el și îi arată busola pe care o avea Fleur de la Magicianul Maurice.

Capitolul 54

Sfinte viitor rateu În timp ce luau micul dejun, Jacques i-a propus lui Bernard să se înscrie la concursul de talente, dar Bernard afirmă faptul că el nu are niciun talent. Jacques îi propune câteva trucuri, dar Bernard nu poate să facă nimic din toate acelea. Cei doi urcă pe scări, iar lui Jacques îi cade busola din buzunar și, luând-o și uitându-se la ea, își dă seama ce talent are Bernard.

Capitolul 55

Nemaipomenitul Bernard La concursul de talente, Bernard avea o mantie și un joben, iar Jacques avea o pereche de pantaloni dungați și o vestă. După câteva grupuri care s-au luat la bătaie pe scenă și o poetă, au urmat Bernard și Jacques, iar mulțimea a râs la fiecare număr al său, și voiau ca Nemaipomenitul Bernard să câștige.

Capitolul 56

Și minunatul său asistent După spectacol, Jacques vede cum Bernard este felicitat de colegi și de atunci lucurile se îmbunătățesc. Luni, Bernard a fost ales la rațele și vânătorii. Marți, a ridicat mâna pentru a răspunde la oră. Miercuri, Zoe l-a întrebat pe Bernard dacă merge la petrecerea de sfârșit de an, iar el a răspuns că va trece pe acolo. Joi, directorul i-a înmânat trofeul câștigat la concursul de talente. Vineri, Jacques și-a dat seama că trebuie să plece și să se ducă înapoi la Biroul de repartiție.

Capitolul 57

Opt sute de miliarde de stele noi După ce a ajuns la Biroul de repartiție, Jacques nu a răspuns la întrebările din formular, iar atunci când a trecut prin ușiță a văzut doar întuneric. Acolo s-a gândit la toți prietenii lui și la ce s-ar putea schimba în lipsa lui.

Capitolul 58

Vinișoare și aripi și solzi verzi Odată ce întunericul a dispărut, a văzut că se afla în camera unui copil. A cercetat puțin camera, apoi a ieșit pe fereastră și și-a dat seama că avea solzi și aripi. A început să zboare și a tot zburat până noaptea, când instinctul i-a spus că a ajuns la destinație. A privit puțin casa galbenă cu cutie poștală roșie și flori mov, iar după aceea a văzut un felinar aprins și a început să creadă că era o invitație pentru el.

Capitolul 59

Bun venit acasă, Jacques Papier! După ce a urcat treptele, lui Jacques i s-a părut că a mai fost în acele locuri, dar amintirile erau neclare. S-a întâlnit cu o fetiță pe nume Felice, iar cei doi s-au dus în curtea din spate, unde s-au întâlnit cu sora mai mare a lui Felice. Sora mai mare i-a spus lui Felice că prietenul imaginar al ei este Marele Hering Dragon și că el are deja un nume. Fata a venit și l-a îmbrățișat pe Jacques, iar el și-a dat seama că sora mai mare era Fleur și i-a spus acesteia că nu a uitat-o, iar ea i-a urat bun venit acasă.

Capitolul 60