CARACTERIZARE ION

Elemente de individualizare a personajului

Conflicte

trăsături de caracter

relația cu pământul

ÎNCADRARE ÎN REALISM

PĂRERI CRITICE

ION AL GLANETAȘULUI

• E. Lovinescu: Ion este expresia instinctului de stăpânire a pământului, în slujba căruia pune o inteligență ascuțită, o cazuistică strânsă, o viclenie procedurală, și, cu deosebire, o voință imensă.
• G. Călinescu: Lăcomia lui de zestre e centrul lumii [...]. nu din inteligență a ieșit ideea seducerii, ci din viclenia instinctuală, caracteristică ființei reduse.
• N. Manolescu: Ion este victima inocentă și măreață a fatalității biologice.

PĂRERI CRITICE

• În cazul lui Ion, iubirea pentru pământ are și o altă dimensiune, una de natură spirituală. Este țăranul pe care Rebreanu îl văzuse sărutând pământul cu evlavie și care i-a dat ideea romanului. Tânărul contemplă acest uriaș și se simte copleșit de masivitatea și forța lui, de capacitatea sa de „a respira” și de „a trăi” năvalnic: "Glasul pământului pătrundea năvalnic în sufletul flăcăului, ca o chemare, copleșindu-l."

• Obsesia pământului este, oarecum, datorată felului în care Ion consideră că trebuie să-și schimbe destinul, ocupând în societate locul care crede că i se cuvine. De aici hotărârea de a o seduce pe Ana, pentru a intra în posesia averii lui Vasile Baciu. De altfel, în momentul în care reușește să-și atingă scopul, suferă o transformare vizibilă chiar și în modul în care merge pe stradă, mai drept, mai apăsat, conștient, parcă, de „greutatea” pe care o dobândise.

relația cu pământul

Ion Pop al Glanetașului este tipul generic al țăranului român, având ca prototip figura unui țăran din satul Prislop. Construcția personajului ilustrează estetica realistă, fiind un personaj-tip reprezentativ pentru lumea satului: țăranul român, obsedat de ideea de a avea pământ. Filozofia existențială a lui Ion are în centru verbul a avea, instinctul de posesiune determinând toate acțiunile personajului din prima parte a romanului. Mai multe tipologii realiste se regăsesc în construcția protagonistului. Din punct de vedere social, el este tipul țăranului sărac, a cărui patimă pentru pământ izvorăște din convingerea că averea îi asigură demnitatea și respectul comunității. Din punct de vedere moral, Ion este tipul arivistului fără scrupule, care folosește femeia ca mijloc de parvenire. Din punct de vedere psihologic, este ambițiosul dezumanizat de lăcomie.

TIPOLOGIA PERSONAJULUI

• Eroul are toate calitățile necesare pentru a ocupa o poziție importantă în comunitate: este harnic, cinstit, inteligent și totuși desconsiderat de săteni din cauza sărăciei. La horă, Vasile Baciu i se adresează, subliniind acest aspect: Ce ți-am spus eu ție, sărăntocule?.

trăsături de caracter

Ion al Glanetașului este un erou puternic individualizat, eponim și rotund. Realizat prin tehnica basoreliefului, domină celelalte personaje implicate în conflict (Ana, Vasile, Florica, George), care-i pun în lumină trăsăturile. Tipologia personajului se reliefează și prin tehnica contrapunctului: imaginea lui Ion cel sărac, dar frumos și puternic, este pusă în opoziție cu imaginea lui George Bulbuc, flăcău bogat, dar mătăhălos; Ion o iubește pe Florica, dar o ia pe Ana de nevastă, în timp ce George o vrea pe Ana, dar o ia pe Florica.

Elemente de individualizare a personajului

Stratificarea socială pune în lumină conflictele dintre țăranii săraci și cei înstăriți. Conflictul central, lupta pentru pământ în satul tradițional, între sărăntocul Ion al Glanetașului și bocotanul Vasile Baciu, este dublat de conflictul interior, între glasul pământului și glasul iubirii, simbolizate de cele două femei dorite de Ion: Ana și Florica. Personajul principal este implicat și în conflicte secundare, cu Simion Lungu, pentru o brazdă de pământ, sau cu George Bulbuc, pentru femeia iubită.