Want to make creations as awesome as this one?

No description

Transcript

CUM ÎMI POT SUSȚINE EMOȚIONALCOPILULCU TULBURĂRI DE ÎNVĂȚARE ?

Nu toți copiii cu tulburări de învățare devin frustrați, triști sau anxioși, dar este destul de obișnuit ca acești copii să treacă cel puțin printr-o perioadă de luptă emoțională. .

Când copiii sunt diagnosticați cu o tulburare de învățare, ne îngrijorăm în mod firesc în legătură cu modul în care aceasta le va afecta performanța școlară. Este admirabil și util pentru bunăstarea copilului să îl sprijinim pentru succes în domeniul academic, dar nu este deloc mai puțin important să gestionăm modul în care dizabilitatea de învățare îi poate afecta viața emoțională.

<< click aici >>

Copiii cu tulburări specifice de învățare (TSI) au adesea dificultăți care le depășesc cu mult pe cele de citit, scris, matematică, memorie sau organizare. Când se confruntă cu o luptă continuă în învățare și cu eșecuri constante, copiii pot dezvolta o stimă de sine negativă, chiar și atunci când li se oferă sprijin și încurajare. Stima de sine scăzută și lipsa de încredere interferează cu învățarea și cu succesul academic și pot întări un ciclu de eșec și de negativitate. Pentru mulți, sentimentele puternice de frustrare, furie, tristețe sau rușine pot duce la dificultăți psihologice, cum ar fi anxietatea și depresia. Cercetările au arătat, de asemenea, că elevii cu dizabilități de învățare sunt adesea mai puțin acceptați și pot fi respinși de colegii lor. Respingerea socială poate duce la sentimente de singurătate, care, la rândul lor, pot conduce spre anxietate și depresie.

Diferenta dintre un copil cu TSIsi unul cu dificultati de invatare

o perioadă suficient de lungă de observare

Când suspectăm o tulburare de învătare?

DIFERENTE

instruire adecvată, progrese posibile

+ info

+ info

Datorită altor tulburări asociate, dar mai ales datorită impactului negativ pe care astfel de dificultăți specifice le au asupra stării emoționale și a comportamentului unui copil, este extrem de dificil de făcut diferențaîntre un copil cu TSI și unul care e doar lipsit de motivația de a învăța sau care are o capacitate generală scăzută de învățare. Toți copiii cu TSI ajung să aibă un nivel scăzut al motivației școlare, comportamente opoziționiste și anxietate sau chiar fobie școlară. Suspiciunea de TSI necesită timp îndelungat de observare atentă și asigurarea unei perioade suficiente de instruire adecvată a copilului, pentru a exclude cazurile de dificultăți de învățaredatorate unui context nefavorabil învățării (copii care nu au avut o stimulare adecvată, copii din familii dizarmonice, conflictuale etc.), sau cazurile de copii care au doar o capacitate de achiziție cognitivă mai lentă, sau care că au fost dați la școală mult prea devreme pentru nivelul lor de dezvoltare.(Monica Bolocan, ”Diferența dintre un copil cu TSI și unul cu dificultăți de învățare”)

Principala diferență dintre un copilcudificultăți de învățaredatorate unor cauze diverse și unul cutulburări specifice de învățare (TSI)este că, în primul caz copilul poate face progrese semnificative ca urmare a instruirii adecvate și a altor (psiho)terapii suportive, sau ca urmare a înlăturării cauzei externe care a generat dificultățile (spre exemplu, rezolvarea conflictelor din familie), în timp ce pentru copilul cu TSI progresul este foarte lent, în ciuda eforturilor multor factori implicați, inclusiv familia. Tulburările specifice de învățare (TSI) presupun undeficit funcțional la nivel cognitiv,care poate fi doar compensat parțial, nu remediat total. În cazul dificultăților de învățarese observă oafectare generală a performanței școlare,în toate ariile de achiziție, pe când în cazul TSI poate fi afectată doar o singură arie de achiziție (spre exemplu, cititul), copilul funcționând normal în celelalte domenii. De asemenea, nu există tratament medical pentru specific pentru TSI, ci doar terapii de compensare.( Monica Bolocan - ”Diferența dintre un copil cu TSi și unul cu dificultăți de învățare”)

Provocările emoționalepentru copilulcu tulburări specifice de învățare

01

Cum îmi dau seama de frământările lui emoționale?

De ce se simte așa copilul meu?

<< clik aici>>

<< click aici >>

Ca părinți ai unor copii care se confruntă cu tulburări specifice de învățare ar trebui să fim mereu  atenți la următoarele semne de frământări emoționale:* stima de sine slabă;* tristețe sau iritabilitate crescută;* experimentarea unor simptome precum dureri de cap sau dureri de stomac, chiar și atunci când nu este prezentă nicio boală fizică;* comportamente negative;* anxietate sporită (manifestată frecvent în situațiile academice, sau ca ezitare în a merge la școală, în general);* apatie, în special în ceea ce privește școala.Unele dintre semne, cum ar fi plânsul sau îngrijorarea, pot fi evidente, în timp ce altele, cum ar fi modul în care se poartă cu ceilalți, ar putea fi adesea înțelese greșit. Laura Phillips, PsyD, neuropsiholog la Child Mind Institute, explică dinamica aceasta în felul următor „Uneori, copilul cu TSI ar prefera să fie copilul „rău” decât copilul „prost”, sau ar prefera să fie clovnul clasei. În acest fel, el fie încearcă să abată atenția de la dificultățile pe care le are în domeniul academic, fie încearcă să aibă atitudinea „Nu-mi pasă” ca modalitate de a salva situația”.

Elevii cu TSI sunt adesea expuși riscului de a se confrunta cu situații de discriminare sau chiar de agresiune din partea colegilor, din unele dintre următoarele motive: * A fi diferiți de colegii lor îi poate transforma pe elevii cu TSI în ține ale agresiunii din partea acestora.*  Colegii îi pot lua în derâdere pe elevii cu TSI cu privire la participarea lor la un program de educație specială. *  Elevii cu TSI se pot simți mai puțin competenți și mai puțin încrezători decât colegii lor și, prin urmare, se simt mai puțin capabili și mai puțin îndreptățiți să se ridice, să se dezvolte pentru ei înșiși. Acest lucru poate fi agravat și de dificultatea lor de a-și exprima gândurile și sentimentele.* Pot avea dificultăți în înțelegerea comunicării verbale sau nonverbale și a intențiilor și așteptărilor, către ceilalți. *  Este posibil să nu respecte regulile din jocuri și regulile conversațiilor.* Este posibil să aibă dificultăți în gestionarea propriului comportament și a sentimentelor. Acești copii pot fi prea zgomotoși, hiperactivi, vorbăreți, care perturbă activitățile tuturor etc. , iar colegii pot găsi acest tip de comportament iritant.* Unii elevi cu TSI sunt „prea cinstiți” și sunt incapabili să-și ascundă slăbiciunile și greșelile, fiind astfel vulnerabili în fața celorlalți.

... se percepe ca fiind „prost”

01

..... se simte ca fiind „cel ciudat” din clasă

02

..... se simte epuizat

03

+ ce strategie pot adopta?

+ ce strategie pot adopta?

+ ce strategie pot adopta?

Strategii de sprijin pentru copilul meu,care...

02

               Școala poate fi stresantă pentru orice copil, dar pentru cei cu tulburări de învățare poate fi de-a dreptul obositoare. Acești copii trebuie adesea să petreacă mai multe ore la teme, să studieze  mai mult decât colegii lor, să participe la sesiuni de îndrumare extrașcolare etc. Pe măsură ce progresează  și munca devine mai grea, pot să se confrunte cu epuizarea și/sau să  nu mai accepte faptul că școala ocupă atât de mult timp din viața lor, în detrimentul altor activități. Iar rezultatul inevitabil al suprasolicitării în acest mod va fi, adesea, scăderea motivației pentru învățare și chiar revolta față de activitățile școlare.            Pentru a preveni instalarea epuizării, părinții ar trebui să colaboreze cu profesorii, și terapeuții copilului lor, pentru: *  a stabili obiective modeste, realizabile, cu accent pe crearea multor mici succese la rând, astfel încât copilul să simtă că munca lui creează rezultate tangibile, pozitive; *   a i se acorda frecvent pauze, pentru recuperare; *  a sprijini copilul în descoperirea  abilităților, talentelor care îi pot crea un sentiment de identitate și îi dau ocazia de a ieși în evidență  în raport cu ceilalți colegi și de a-și dezvolta stima de sine. 

Copiii, în special preadolescenții, sunt foarte preocupați de „potrivirea” cu cei din grupurile de apartenență. Își doresc foarte mult să semene cu colegii lor, ca să fie acceptați în grup. Cu atât mai mult, copiii cu TSI resimt puternic faptul că sunt diferiți, mai ales dacă nu au și prieteni care sunt afectați, ca și ei, de dificultăți sau tulburări de de învățare. De aceea, este foarte important să faceți tot ce este necesar pentru ca școala să devină un mediu pozitiv pentru copilul dvs., înainte ca atitudinea sa față de școală să fie afectată iremediabil. Astfel, este recomandat să discutați din timp cu profesorii copilului, să îi rugați să fie sensibili la modul în care se simte copilul, astfel încât:- să evite situațiile în care numesc copilul să răspundă în fața clasei, punându-i astfel în evidență dificultatea, în fața celorlalți; să aștepte întotdeauna ca el să ridice din proprie inițiativă mâna, atunci când simte că stăpânește un răspuns corect;- să laude în fața clasei eforturile copilului, ori de câte ori acesta oferă un răspuns corect;- să stabilească, împreună cu copilul și cu dumneavoastră, un ”cod” (cum ar fi un gest subtil), care poate fi folosit pentru a semnaliza atunci când copilul se simte frustrat sau copleșit;- dacă un profesor trebuie să evalueze neapărat o abilitate cu care copilul dumneavoastră are dificultăți, cum ar fi citirea orală, încercați să aranjați ca aceasta să se facă într-un cadru privat.

Aceasta este probabil cea mai răspândită problemă cu care se confruntă copiii cu tulburări specifice de învățare, mai ales înainte de a fi diagnosticați, dar uneori și după aceea. Din fericire, soluția este relativ simplă: copiii trebuie să fie conștienți de ceea ce este, de fapt, o tulburare de învățare. Odată ce copiii înțeleg acest lucru - că au o problemă specifică, nu o lipsă generală de inteligență - își pot pune deseori tulburările de învățare într-o perspectivă adecvată, fără a mai fi la fel de puternic afectați emoțional. Părinții ar trebui să-și amintească, de asemenea, că propriile lor atitudini au adesea un impact semnificativ asupra percepției de sine a unui copil; împingerea prea puternică spre perfecțiune, îngrijorarea excesivă față de tulburările de învățare ale copilului, sau încercarea excesivă de a minimiza sau ascunde aceste tulburări poate avea un impact negativ asupra stimei de sine a copilului. Gândiți-vă, așadar, la mesajele pe care le trimiteți. Copiii sunt foarte sensibili la emoțiile părinților lor și, dacă simt că nu vă simțiți confortabil cu diagnosticul lor, sau că dumneavoastră credeți că a avea o tulburare de învățare este un lucru rău, probabil că se vor simți la fel.

Negarea

Furia

Învinovățirea altora

Sunt părinte al unui copil cu TSI.

+ info

+ info

Care sunt provocările?

Cum pot face față stresului?

Sunteți părinții unui copil cu TSI și întâmpinați provocări emoționale și stres? NU SUNTEȚI SINGURII !!Mulți părinți experimentează perioade previzibile de stres în timp ce se adaptează la cerințele de creștere a unui copil cu TSI. Stresul pe care îl resimțiți este adesea similar cu sentimentele pe care oamenii le simt în mod obișnuit după o pierdere semnificativă, cum ar fi divorțul, pierderea unui loc de muncă sau moartea unei persoane dragi.

Durerea

Îngrijorările

* Gândirea pozitivă

* Standarde realiste

* Admiterea propriilorlimite

* Planificare, programare

* Grijă pentru propriile nevoi

* Timp de relaxare

* Acceptarea greșelilor

* Umor

03

1.NEGAREA-Un părinte în negare va evita să vorbească despre tulburările de învățare ale copilului, va găsi scuze și va explica alternativ problema, sau se va comporta ca și cum totul ar fi în regulă, ignorând problemele de învățare ale copilului. Alternativ, părintele poate da vina pe copil pentru performanțele sale școlare slabe și poate considera că problema este lenea sau lipsa de efort a copilului. Un copil ai cărui părinți neagă situația, riscă să fie pedepsit pentru performanța școlară slabă, ceea ce este inadecvat și poate provoca daune psihologice.2.FURIA -Părinții care se luptă cu furia pot deveni argumentativi, pretențioși și agresivi din punct de vedere verbal atunci când au de-a face cu un rezultat insuficient al copilului. Aceștia își pot proiecta furia către un profesor, către partenerul de viață sau către copil. Unii pot fi, de asemenea, supărați pe ei înșiși din cauza dizabilității copilului și a incapacității lor de a „remedia” problema.3. ÎNVINOVĂȚIREA CELORLALȚI - Unii părinți ai copiilor cu TSI încearcă să facă față dând vina pe alții pentru aceasta, gândind căprofesorul nu își face treaba, că personalul școlii a cauzat problema, sau că celălalt soț găsește scuze pentru copilul care, de fapt, nu depune suficient efort în învățare. În plus, blamarea ca reacție poate face părintele incapabil să plaseze vina în trecut și să se focuseze asuprarezolvării problemelor de învățare ale copilului.4. DUREREA- Părinții copiilor cu TSI pot resimți și retrăi adesea sentimentul de durere, generat de gândul că propriul copil se va lupta tot restul vieții cu dizabilitatea respectivă, că nu vor avea succes atunci când marea majoritate a copiilor vor reuși ( insuccesul în trecerea unui test pentru permisul de conducere, la examenele de admitere la facultate și la alte evenimente similare pot declanșa această durere).5. ÎNGRIJORĂRILE- Corelat cu resimțirea durerii, părinții copiilor cu TSI vor experimenta frecvent îngrijorări legate de: stima de sine a copilului lor,abilitatea de a finaliza un parcurs școlar,participarea la un program de pregătire universitară sau profesională, o posibilă carieră de succes, dezvoltarea abilităților de viață necesarepentru a avea o familie și o viață normală de adult.

1. Gândirea pozitivă* imaginați-vă cele mai bune și probabile rezultate ale problemelor și vizualizați modului în care veți face față cu succes situațiilor provocatoare;* înconjurați-vă de oameni pozitivi și limitați pe cât posibil situațiile negative;* dezvoltați relații pozitive cu școala;* vedeți oportunitatea într-o criză; folosiți situațiile problematice pentru a pleda pentru schimbare.  2. Standarde realiste  * simplificați sarcinile acolo unde este posibil; * solicitați ajutor din timp, astfel încât acesta să fie disponibil atunci când aveți nevoie; * spuneți NU când solicitările sunt prea mari, chiar dacă vă simiți responsabil pentru orice lucru.  3. Acceptați-vă propriile limite Când acceptăm că nu avem control asupra unei probleme, ne eliberăm mintea și putem identifica modalități realiste de a îmbunătăți situația sau de a lucra la ceva cu totul diferit. 4. Planificați, programați Planificarea este o modalitate excelentă de a reduce stresul. Împărțiți sarcinile mari în sarcini mai mici și mai ușor de gestionat. Stabiliți termene realiste pentru finalizarea fiecărei sarcini. 5. Îngrijire fizică și timp pentru relaxare Urmați un plan nutrițional sănătos, aflați modalități de a dormi sănătos în ciuda stresului și faceți-vă timp pentru un program de exerciții fizice. Dacă vă veți ocupa mai întâi de nevoile dvs. de relaxare, veți avea mai multă energie pentru a face față altor cerințe de viață. 6. Greșeli corecte sau...admiterea eșecurilor Uneori, cele mai bune intenții ale noastre sunt fatal de scurte, lăsându-ne frustrați, jenați și supărați pe noi înșine. Recunoașterea greșelilor noastre și depunerea unui efort onest pentru a le corecta ne permite să ne concentrăm pe soluții, mai degrabă decât să ne concentrăm pe vinovăție contraproductivă sau autocritică și ne poate reduse semnificativ stresul. 7. UmorUmorul inofensiv este minunat pentru a îmbunătăți starea de spirit, pentru a întări relațiile cu soțul și copiii. Umorul poate ajuta, de asemenea, la difuzarea stresului în situații dificile.

MATERIALUL A FOST REALIZATCU VALORIFICAREA SURSELOR :

- Social-Emotional Development and LDs , https://www.ldatschool.ca/learn-about-lds/social-emotional-development-lds/ - Emotional Needs Of Children With Learning Disabilities Dr. Tali Shenfield ,https://www.psy-ed.com/wpblog/emotional-needs-of-children-with-ld/ - Supporting the Emotional Needs of Kids With Learning Disabilities , Child Mind Institute https://childmind.org/article/supporting-the-emotional-needs-of-kids-with-disabilities/ - Helping Children with Learning Disabilities, Gina Kemp, M.A., Melinda Smith, M.A., and Jeanne Segal, Ph.D - Monica Bolocan - Diferențe dintre un copil cu TSI și unul cu dificultăți de învățare