„ALTĂ MATEMATICĂ”, N. STĂNESCU

Altă matematică. Nichita Stănescu

1

2

3

4

5

6

7

+info

+info

+info

1. Care este tema poeziei lui Nichita Stănescu?

2. Identifică în prima strofă, termenii care intră în câmpul semantic propriu unui anumit domeniu: matematica.

3. Identifică, în a doua strofă, cuvintele care alcătuiesc un câmp semantic asemănător celui din prima strofă (domeniul matematic)

1

2

3

4

5

6

7

Altă matematică este o poezie pe tema cunoașterii și a iubirii, o meditație insolită despre caracterul failibil al rațiunii ca mijloc de pătrundere în tainele universale.

Termeni din prima strofă care intră în câmpul semantic al matematicii sunt: unu, ori, cinci, patru, fără, împărțit, opt, plus, doi.

Termenii din a doua strofă care intră în câmpul semantic al matematicii sunt: înmulțită, împărțită, face, fără, plus.

4. Diferenţiază, în prima strofă, versurile prin care sunt numite operaţiile matematice de versurile în care se asociază elementele concrete.

5. Numiţi două mărci ale prezenţei eului liric în text.

+info

+info

1

2

3

4

5

6

7

Versurile prin care sunt numite operaţiile matematice: Noi ştim că unu ori unu fac unu,Ştim că cinci fără patru fac unu,Ştim, noi ştim că optîmpărţit la opt fac unu,Ştim că unu plus unu fac doi, Versurile în care se asociază elementele concrete: dar un inorog ori o parănu ştim cât face. dar un nor fără o corabienu ştim cât face. dar un munte împărţit la o caprănu ştim cât face. dar eu şi cu tine,nu Ştim, vai, nu ştim cât facem. Secvența întâi cuprinde mai multe structuri binare, în cadrul cărora afirmarea unui adevăr aritmetic este urmată de negarea logicii matematice, prin utilizarea ei într-un plan în care legile sale nu mai sunt valabile. Pentru a compromite logica matematică, de factură raţională, poetul apelează, sub semnul unei mai vechi teme - aceea a „dialogului adevărurilor", la cele patru operaţii aritmetice: înmulţirea, scăderea, împărţirea şi adunarea.

Două mărci ale prezenţei eului liric în text: pronume persoana I (noi), verb persoana I (știm).

+info

+info

+info

6. Extrageţi, din text, elementele care redau imaginea iubirii.

7. Explică rolul interjecţiei „Ah!”

8. Explică semnificaţiile simbolice ale cuvintelor minte şi inimă

1

2

3

4

5

6

7

Rolul interjecţiei „Ah!”: Interjecțiile utilizate schimă registrul emoției de la dramatismul autentic (nu știm, vai, nu știm cât facem) la grotescul regizat (Ah, dar o plapumă/ înmulțită cu un iepure/ face o roșcovană, desigur...).

Elementele care redau imaginea iubirii: tu şi cu mine/ rămânem aceiaşi...

Semnificaţiile simbolice ale cuvintelor minte şi inimă: Mintea este simbolul rațiunii, iar inima al subiectivității și al iubirii. Sentimentele se trăiesc și nu se contabilizează potrivit unor reguli matematice. Distihul final conține un elogiu indirect adus sentimentului iubirii.

+info

+info

9. Motivează jocul asocierilor lexicale din a doua strofă a textului.

10. Comentează versurile: „Numai tu şi cu mine/ înmulţiţi şi împărţiţi/adunaţi şi scăzuţi/rămânem aceiaşi...”

1

2

3

4

5

6

7

În cea de a doua secvenţă, cele patru operaţii aritmetice sunt puse în slujba unei logici aparent fanteziste. Bizarele şi ostentativele afirmaţii se succed fără să mai fie însoţite de contra-argumente, fapt care aduce în prim planul discursului opţiunea poetului pentru o „altă matematică", adică pentru o altă viziune asupra raporturilor dintre lucrurile lumii: „Ah, dar o plapuma înmulţită cu un iepure face o roşcovă desigur, o varză împărţită la un steag fac un porc, un cal fără un tramvai face un înger, o conopidă fără un ou face un astragal". Desigur, cuvântul fără sens „astragal" încununează lipsa de raţiune a socotelilor aritmetice care duc la rezultatele de factura ludică. În principiu, perspectiva ludică vizează prezenţa, în chiar miezul realului, a unui element iraţional şi înrudirea tainică dintre lucrurile lumii care participă la tenebroasa şi profunda Unitate a lumii. În acelaşi timp, ludicul, a cărui miză este, în primul rând, efectul de surpriză, afirmă caracterul demiurgic al inspiraţiei şi al dispoziţiei spre invenţia gratuită. Apetitul pentru jocul gratuit are, pe de altă parte, sensul unei încercări de sabotare a logicii apolinice a lumii, de destructurare a tiparelor calcinate, în care se manifestă lumea ca Logos. O asemenea încercare vizează anularea diferenţei specifice dintre raţional şi iraţional, în favoarea obscurei lor rădăcini comune. Altădată, gândirea arhaică - o gândire fundamentată emoţional - nu ignora relaţia subiacenta dintre raţiune şi opusul ei, aşa cum o dovedeşte, în substanţa sa, logica gândirii mitice (mitul era un produs al emoţiei). Trebuie precizat că mentalitatea primitivă, a cârei coerenţă depindea mai mult de legea participaţiei şi de unitatea de simţire, decât de regulile logice, nu era lipsită de sens sau de raţiune. Spre deosebire de moderna gândire analitică (întemeiată pe ofertele raţiunii), gândirea simpatetică (sintetică) avea o bază emoţională care integra şi justifica prezenţa misterului în toate manifestările fenomenale ale lumii.

În cea de a treia strofă, operaţiile aritmetice sunt aplicate cuplului erotic, spre a evidenţia încapsularea celor doi subiecţi în propria lor individuaţie şi, respectiv, drama comunicării afectate atât de legea individuaţiei (care i-a răpit individului bucuria de a participa, emoţional, la marele şi unitarul Tot al lumii), cât şi de gândirea analitică (bazată pe raţiune). Din această pricină, ideala contopire a îndrăgostiţilor rămâne, în pofida celor patru operaţii aritmetice la care se supun în ontologica lor frământare, la stadiul de dorinţă irealizabilă.

+info

+info

12. Explicaţi în 4 – 5 rânduri semnificaţia titlului poeziei.

11. Identificaţi secvenţele textului liric.

1

2

3

4

5

6

7

Titlul este alcătuit dintr-un adjectiv pronominal nehotărât (altă) și un substanti ce denumește o știință (matematică). Primul termen relativizează înțelesul celui de-al doilea, trimițând la ideea de reconsiderare a ceea ce este doar în aparență fix, stabil, cert. Sintagma altă matematică afirmă o perspectivă nouă asupra realității și echivalează cu încercarea de cuprindere a unei revelații ce nu poate fi desemnată cu un cuvânt anume, fie pentru că acesta nu există încă, fie pentru că semnificație este prea cuprinzătoare/ diferită pentru a fi redată prin orice echivalență sinonimică. Titlul sugerează opţiunea poetului pentru o „altă matematică", adică pentru o altă viziune asupra raporturilor dintre lucrurile lumii, (pus în prim planul discursului liric în secvențele a II-a, a III-a și a IV-a) care vizează prezenţa, în chiar miezul realului, a unui element iraţional şi înrudirea tainică dintre lucrurile lumii.

Poezia Altă matematică este alcătuită din patru secvenţe (corespunzătoare celor patru strofe).

+info

+info

13. Evidenţiaţi două aspecte ale neomodernismului, prezente în poemul citat.

1

2

3

4

5

6

7

Lorem ipsum dolor sit amet, consectetuer adipiscing elit, sed diam nonummy nibh

Poezia aparține neomodernismului prin caracterul reflexiv al lirismului, prin insolitul limbajului artistic, prin ambiguitate și stil deruntant, prin refuzul convențiilor prozodice. Ambiguitatea și expresivitatea caracterizează nivelul stilistic al textului. Sursele lor sunt multiple, dar cele mai imporatnte rămân: fantezia combinațiilor lexicale; reinvestirea semantică a cuvintelor, până la transformarea lor în simboluri (unu ori unu fac unu); repetiția/ paralelismul sintactic, generatoare de înțelesuri noi (nu știm cât face .../ nu știm cât face .../ nu știm cât facem); utilizarea interjecțiilor care schimbă registrul emoției (nu știm, vai, ni stim cât facem) (Ah, dar o plapumă/ înmulțită cu un iepure/ face o roșcovană, desigur ...). Strofele inegale, versul liber, absența majusculei la începutul versurilor sunt aspecte prozodice caracteristice modernității care nu reduc armonia lirică la procedeele convenționale de obținere a muzicalității și caută să dea poeziei respirația firească a ideii și a sentimentului.

+info

14. Precizează concluzia care se poate desprinde din acest text.

1

2

3

4

5

6

7

Ultima secvenţă (alcătuită din distihul „Pieri din mintea mea!/ Revino-mi în inimă") are calitatea unei surprize/ concluzii finale formulate în regimul stilistic al unui ordin. Respectivul ordin se constituie într-o pledoarie pentru comunicarea „de la inimă la inimă" care este superioară celei cenzurate de raţiune. Distihul final conține un elogiu indirect adus sentimentului iubirii.

Ah, dar o plapumă înmulţită cu un iepure face o roşcovană, desigur, o varză împărţită la un steag fac un porc, un cal fără un tramvai face un înger, o conopidă plus un ou, face un astragal... Numai tu şi cu mine înmulţiţi şi împărţiţi adunaţi şi scăzuţi rămânem aceiaşi... Pieri din mintea mea! Revino-mi în inimă! (Altă matematică. Nichita Stănescu)

Noi ştim că unu ori unu fac unu, dar un inorog ori o pară nu ştim cât face. Ştim că cinci fără patru fac unu, dar un nor fără o corabie nu ştim cât face. Ştim, noi ştim că opt împărţit la opt fac unu, dar un munte împărţit la o capră nu ştim cât face. Ştim că unu plus unu fac doi, dar eu şi cu tine, nu știm, vai, nu ştim cât facem.

1

2

3

4

5

6

7