domeniul oceanic

Provincia oceanică

• o salinitate relativ constantă.
• Variaţiile termice ale apelor superficiale depind de latitudine,
• temperatura descrește odată cu adâncimea, mai repede până la adâncimea de 1 000 m şi apoi lent până la fundul oceanului.
• În adânc, curenţii sunt lenţi sau de multe ori lipsesc;
• întunericul și calmul sunt caracteristice,
• numeroasele forme de animale evoluate sunt oarbe.
• Se subdivide în trei etaje:
  • batial între 200 m şi 2 000 m adâncime, în zona taluzului continental sau a pantei şi a fundurilor cu pantă lină aflate la baza acestuia.
  • abisal de la 2 000 m până la 6 000 m, în zona câmpiilor abisale, cu pante foarte domoale.
  • hadal sau ultra abisal se întinde la adâncimi de peste 6 000-7 000 m; cuprinde gropile sau fosele oceanice.

Provincia neritică (deasupra platformei continentale)

• apele dulci din râuri modifică permanent gradul de salinitate,
• curenţii litorali şi valuri,
• mişcările ascendente ale apei (upwelling) care aprovizionează această zonă cu substanţe nutritive contribuind la dezvoltarea planctonului. (care atrag peștii)
• cea mai productivă din punct de vedere biologic.

bentosul

• cuprinde organismele care trăiesc pe fundul mărilor, fixate, care se târăsc sau care înoată lângă el.

pelagosul

• vieţuitoarele care trăiesc în apele din largul oceanului până la cca 500m
• plancton-organisme care plutesc liber în apă, neavând mijloace proprii de locomoţie
• necton- organisme care înoată, se mişcă activ

zona eufotică

• stratul de la suprafață până unde pătrunde lumina
• aici se găsesc numeroase organisme vegetale și animale plutitoare
  • fitoplancton
  • zooplancton
  • necton(pești ,broaște, balene, delfini)-au mijloace proprii de locomoție

zona afotică

• lipsa luminii
• presiune ridicată